Dictionarul suferintei

Amintiri, g`nduri, memorii

Nu credeam c\ amintirile `[i vor `nfige
`n trupul meu col]ii de filde[.
Eu s`nt monarhia absolut\ a g`ndurilor
mele.
Am `nv\]at s\ iau totul de la `nceput.

Amintirile ne fac capul calendar.
Prin g`nd `mi trece un copil crescut la
periferia memoriei.

Amintirile miros a iarb\ cosit\.
Ce [i cine s`ntem

S`ntem to]i praf `n ochii iubirii cov`r[itoare
numite demen]\.

S`ntem piese de puzzle pe care destinul
nu le num\r\ vreodat\.

S`ntem zeii de sticl\ [i zeii de ghea]\
[i zeii de vi]\ de vie.
S`ntem microbii existen]ei la scar\
miniatural\.

S`ntem n\scu]i din aceea[i ]\r`n\, praf
aruncat `n ochii existen]ei.

S`ntem suflete pierdute ca florile-n
oceane de furtuni.

S`ntem dispersia luminii `n pic\turile
de s`nge, radia]ii ale aceluia[i spectru
divin.
S`ntem studiul continuu al disec]iei
pe propriul creier, sub protec]ia unei
iubiri iluzorii.

S`ntem marionetele r\zboiului in vitro,
sclavii propriului nostru co[mar.

S`ntem laitmotivul sarcastic al zilei de
azi [i de m`ine.

S`ntem zeii pl\cerii [i zeii durerii [i
zeii facerii lumii, zeii ce au [tirbit
divina comedie.
S`ntem cruci vii `ntre cer [i p\m`nt.

S`ntem mai mult ca perfectul, un prezent
discontinuu.

S`ntem n\scu]i s\ fim morm`nt l`ng\
morm`nt, s\ ne [optim cuvinte de iubire.

S`ntem n\scu]i s\ respir\m sufletele
celorlal]i.

S`ntem buni doar ca r\spunsuri la
`ntreb\ri f\r\ sens.
S`ntem imobiliza]i `n c\rucioare cu
patru anotimpuri.

S`ntem [ase miliarde de clone n\scute
din acela[i cuv`nt, purt`nd acela[i r\zboi
de men]inere a propriei identit\]i.
Cruce, biseric\, `nchin\ciune,
lum`nare

Crucile nu s`nt dec`t ni[te pansamente
pe fa]a p\m`ntului.
Toate drumurile duc la r\stignirea pe
cruce.

Eu s`nt crucea morm`ntului meu.
Ionu] Caragea
Nu exist\ cruci `n cimitirul animalelor.

Cum putem lupta `mpotriva zeilor
c`nd `n fiecare palm\ se ridic\ o biseric\
a rug\ciunii eterne?

Biserica este ocrotit\ de legea chiriei
universale.

La mijlocul distan]ei dintre noi se afl\
o `nchin\ciune.
Lum`narea `mi r\m`ne cel mai fidel
dintre cititori.

Moartea ne-arat\ o singur\ cale: spre
cruce se merge-n picioarele goale.
Desp\r]ire, pierdere,
renun]are

C\ut\m mereu ceea ce ne lipse[te
renun]`nd la fiin]e care ne lipsesc [i
mai mult.

Orice desp\r]ire este o b\t\lie pierdut\
pe frontul nev\zut al destinului.
Te pierd printre ecouri rupte de
caden]\, diforme g`nduri exorciz`nd
t\cerea.

Fiecare s\rut pe limba lui piere.

Drumul pierzaniei – nu e durere mai
mare ca na[terea…, s\ mergi pe drumul
pierzaniei cu martori la fiece pas.
Destin, soart\
h
Nimic nu e scris cu fierul ro[u pe
pielea destinului.

Barbutul vie]ii mele se joac\ pe ascuns.

~ntre p\m`nt [i cer destinul nostru,
curcubeu.
Orice `nfr`ngere este consecin]a `ncrederii
oarbe `n destin.

S\ m\ loveasc\ soarta, s\ o lovesc [i
eu.

Destinul este un creion ascu]it, `nfipt
direct `n inim\.

Destinul m\ trage ca un c`ine de lesa
lui invizibil\.
Dragoste, iubire

Uneori dragostea te love[te ca un bumerang
`n moalele capului.

Iubirea este o hoa]\ care ne buzun\-
re[te mereu [i mereu.

Iubirea vine de la Iisus. Victoria este
doar o femeie `ntoars\ cu picioarele-n
sus.
Iubirea este o situa]ie f\r\ ie[ire din
coma profund\ numit\ via]\.

Dragostea este o fiar\ care st\ toat\
via]a la p`nd\ [i te ucide atunci c`nd
iube[ti cel mai tare.

Dragostea este o intersec]ie cu sens
giratoriu. Te-nv`r]i `n jurul aceleia[i
inimi p`n\ r\m`i f\r\ lacrimi.

Dragostea nu are nevoie de cuvinte,
`ns\ cuvintele au `ntotdeauna nevoie
de dragoste.
Dac\ a[ putea s\ te ascund `n palm\
sau `ntr-un buzunar la piept, n-a[ mai
r\m`ne niciodat\ corigent la capitolul
dragoste.

Suflet intunecat

Intr-o iarna grea, un calugar a plecat din manastire spre satul de la poalele muntelui, sa vada de sanatatea unui copil pe care boala il tintuise la pat. La marginea padurii, a gasit, cazut in zapada, un cerb mort de foame si frig, dar si-a continuat drumul. Ajuns in casa baiatului, l-a chemat pe tatal acestuia si i-a spus:


- Am gasit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul si foamea l-au rapus. Haide sa il iei si veti avea hrana pentru o vreme!


Bucuros, omul i-a multumit calugarului si l-a urmat la locul cu pricina. Langa cerbul mort, insa, zacea acum un lup, care, gasind intre timp animalul, il devorase. Nestiind sa se opreasca la timp, manat doar de o lacomie exagerata, lupul mancase mult mai mult decat i-ar fi trebuit si decat ar fi avut nevoie. Acum zacea mort, ucis de propria lui lacomie.


Vazand toate acestea, calugarul ii spuse taranului:


- Vezi tu, unii sunt asemenea cerbului, rapusi de griji si nevoi, de lipsuri si greutati. Sufletul lor se intuneca si "ingheata" in atatea necazuri. Acestia uita de Dumnezeu si de cele sfinte, furati de viata grea pe care o traiesc, cand doar credinta le-ar mai putea incalzi sufletul. Numai dragostea si mila lui Dumnezeu ii pot intari; nu trebuie decat sa le caute. Insa, altii - vai de aceia! - sunt asemenea lupului. Au ce le trebuie, au chiar mai mult decat le-ar trebui si, cu toate acestea, sunt si ei morti sufleteste. Traiesc doar pentru ei, cand ar putea sa dea si altora. Sufletul lor este "inghetat" de egoism, intunecat de lacomie. Vai de ei, caci pacatul lor este cu atat mai mare! Sa fii coplesit de greutati este o neputinta, insa sa fii doborat de placeri este o rusine! La Judecata ce va veni curand, va fi rau de sufletul ingenunchiat de greutati, dar va fi vai si amar de sufletul ingenunchiat de placeri.


"Ispitele sunt de doua feluri: sau stramtorile vietii incearca inimile, vadind rabdarea lor, sau belsugul vietii devine iarasi chip de ispita. E la fel de greu, atat sa-ti pastrezi sufletul neinjosit de greutati, cat si sa nu ti-l jignesti in situatii inalte."

Omul ipocrit

Dupa ce a muncit cateva ceasuri pe camp, un taran s-a asezat la umbra unui pom sa se odihneasca. Deodata, langa el a venit in zbor o rata salbatica si s-a oprit chiar alaturi, sa ciuguleasca boabele cazute pe ogor. Usor, taranul si-a scos caciula si - zdup! - a prins pasarea.


- Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O sa fac un foc de vreascuri si o sa prajesc rata asta. Sa vezi ce buna o sa fie!


Dar in timp ce incerca sa scoata pasarea de sub caciula, aceasta se strecura repede pe langa mana omului si, ridicandu-se imediat in zbor, dusa a fost. Privind cu necaz dupa ea, taranul a mai zis:


- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu sa vada cum m-am indurat de pasarea aceasta, dandu-i drumul, si sa ma rasplateasca pentru binele pe care l-am facut!


Oare ce rasplata ar fi meritat un asemenea om ? Cel ce incearca sa ascunda un pacat cu alt pacat, o minciuna cu alta minciuna, un rau cu alt rau, acela singur se pacaleste. Asa cum intunericul se alunga doar cu lumina, tot astfel raul nu poate fi alungat decat cu bine.


"Pacatul este nedreptate. Cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul."

A doua sansa

Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:


- Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!



In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:


- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?


- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!


- Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.


Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.


- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.


- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!


- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.


- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!


- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.


In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?


Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni.



"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!



Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!”"

Cei doi vecini

Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului. Manios, omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi, spunandu-i vecinului sau:



- Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau, ai auzit ?


A doua zi, insa, vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa, doua oi ale celuilalt, ce se strecurasera printr-o spartura a gardului. S-a apucat omul si a reparat gardul, dupa care a luat frumos oile si le-a dus stapanului lor, celui crud, spunandu-i:


- Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale. Le-am adapat si ti le-am adus acasa. Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea, sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija si am sa ti le aduc nevatamate.


- Iti multumesc - i-a raspuns taranul - puteai sa faci la fel ca mine, dar acum imi dau seama ca eu am gresit. Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla!


Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant.


Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit, nu trebuie sa o faci cu rautate, ci cu blandete si rabdare si, atunci, cu siguranta, vei reusi.



"Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna."

Sinuciderea

Sinuciderea, aceasta catastrofa duhovniceasca este o consecinta tra­gica a unei crize personale acute. Sinucigasul cauta o te­melie solida, insa nu o poate gasi nicaieri. Prin urmare, constient sau inconstient, el se lipseste de ultimul lui spri­jin, care este viata. Printr-un asemenea gest, o astfel de persoana doreste sa nu se simta robul imprejurarilor, ci o personalitate care ia hotarari bine gandite si libere. Printre motivele care determina sinuciderea se evidentiaza motive existentiale si motive demonstrative.

Sinuciderea din motive existentiale este foarte "ispititoa­re". Ea atrage prin posibilitatea de a-ti alege singur moartea, de a se simti liber, de a pune capat senzatiei de tristete chi­nuitoare, chiar daca aceasta se face in detrimentul vietii pa­mantesti. Cel ce sufera descopera pe neasteptate, uneori chiar inconstient, indepartarea lui de Dumnezeu. Aceasta constatare ii striveste sufletul si il face sa iasa de sub influen­ta fatumului. Ultimul gest este de a gusta din viata in proce­sul mortii. O astfel de persoana viseaza sa fie martorul care asista la propria moarte. El tremura in fata mortii si, ca sa in­ceteze acest chin, incearca "sa omoare" moartea sufletului prin moartea trupului. Insa in zadar, pentru ca numai Hristos a fost cel care a calcat "moartea cu moarte".

Sinuciderea din motive demonstrative este gestul prin care omul mintit incearca sa scape de golul sufletesc, sa le demonstreze celor din jur si siesi ca este viu. Pentru aceas­ta, el incearca sa faca ceva iremediabil: sa le descopere si sa le demonstreze oamenilor din jur propriul lui "eu", chiar cu pretul mortii. Logica este paradoxala: "Eu sunt in viata si va voi demonstra aceasta chiar prin moartea mea. in ea se afla mantuirea si viata mea".

Sinuciderea din motive existentiale si demonstrative este privita ca unica solutie a problemei complicate si de nerezolvat a sensului vietii. Iata de ce spunem ca pierderea acestui sens, care il desparte pe om de Dumnezeu, Care este Izvorul sensului (vezi Sirah 17, 5) si al vietii (vezi In. 11, 25-26), ocupa un loc de frunte printre cauzele incerca­rii de sinucidere.

Numarul sinuciderilor creste tot mai mult, de la an la an. Sociologul Emile Durkheim mentiona ca, in a doua ju­matate a secolului al XlX-lea, numarul sinuciderilor a crescut de 3 pana la 4, 5 ori, in functie de tara. Analizand aceste date, el a ajuns la concluzia ca motivele cele mai grave ale sinuciderilor sunt dezorientarea, slabirea relatii­lor sociale, destramarea colectivismului, decaderea mora­la, distrugerea religiozitatii. Iar motivele atribuite de obi­cei sinuciderii (saracia, patologia psihica, gelozia, betia, suferintele trupesti etc.) nu sunt cele reale. Dupa Durk­heim, radacinile sinuciderii nu sunt in dificultatile de via­ta. Oamenii isi pun capat zilelor pentru ca ei nu stiu unde se opresc necesitatile lor si care este scopul activitatii lor. Numarul mare de sinucideri este un semn al unei nenoro­ciri morale. in consecinta , a opri cresterea omorurilor be­nevole nu consta numai in a usura viata oamenilor.

Savantul vedea o cale a profilaxiei sinuciderilor in reli­gie. Dupa parerea lui, dogmele si ritualurile ii unesc pe oa­meni. Teologia explica altfel rolul vietii. In religie se evi­dentiaza sistemul simbolurilor, cu ajutorul carora societa­tea ajunge la constiinta gandirii cu care este inzestrat omul ca fiinta colectiva si sociala. Este interesant de consemnat ca in cantoanele catolice elvetiene, indiferent de nationalitatea populatiei, numarul sinuciderilor este de 4-5 ori mai mic decat in alte regiuni ale tarii. "Prin urmare, influenta religiei este atat de mare, incat intrece orice asteptare."

Cifra incercarilor de sinucidere, cu un final tragic este de 15 ori mai mare decat toate sinuciderile care s-au ter­minat cu moartea. Intr-una din universitatile statului Idaho (SUA), la o consultare amanuntita a studentilor care au in­cercat sa se sinucida, s-a constatat ca 85% nu aveau nici un scop in viata. Cu toate acestea, 93% din ei erau sana­tosi fizic si psihic, aveau conditii bune de trai, se intele­geau bine cu familia, participau activ la viata obsteasca si aveau toate motivele ca sa fie multumiti de rezultatele scolare. "in tot cazul, spune Victor Frankl, nici nu se pu­nea problema nevoilor nesatisfacute."

Psihologul ridica o problema serioasa: ce a putut sa de­termine o persoana, multumita de viata, sa incerce sa se si­nucida? V.Frankl crede ca unul din motive ar fi imposibi­litatea de a gasi si de a realiza sensul vietii, insuficienta "continutului de viata" si "eliberarea de golul sufletesc", cu alte cuvinte, este vorba de o criza personala.
Cauza sinuciderii este atingerea nivelului maxim de sin­guratate interioara, disperare, tristete si neajutorare. Dorin­ta fireasca pentru viata este inlocuita cu atractia pentru moarte. Multor persoane le este greu sa traiasca jara Dum­nezeu. Aceasta idee este clar demonstrata in Evanghelie. Dupa ce a pacatuit, Adam 1-a parasit pe Dumnezeu, din care cauza a murit mai intai sufleteste si apoi trupeste. De aceea, Hristos, rascumparand pacatul stramosului, a fost parasit de Dumnezeu in Omenitatea Sa (vezi Mt. 24, 46). Hristos a murit de bunavoie in starea de parasire de catre Dumnezeu, ca sa nu pierim noi din cauza ei. "El a purtat pacatele noas­tre, in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pa­cate, sa vietuim dreptatii: cu a Carui rana v-ati vindecat", vesteste Apostolul Petru (1 Petru 2, 24). Sinucigasul uita si se incapataneaza sa nu-si aminteasca de Mantuitorul, de res­ponsabilitatea pe care o are fata de El pentru darul pretios care este viata. Aceasta persoana, constient sau inconstient savarseste un pacat grav: distruge sufletul care este nemuri­tor si il da in mainile diavolului.

In "Jurnalul scriitorului din anul 1876", F. M. Dostoievski prezinta monologul interior al "sinucigasului din plicti­seala", al "sinucigasului convins", dezamagit de lume: "Eu nu pot fi fericit, chiar si prin fericirea cea mai inalta si cea mai sincera a iubirii fata de aproapele si a iubirii lumii pentru mine, caci stiu ca maine toate acestea vor fi distruse: eu, feri­cirea aceasta, iubirea si intreaga omenire se vor preface in pulbere, in haosul de dinainte... In calitatea mea de reclamant si de parat, de judecator si de acuzat, condamn aceasta natura care m-a creat atat de necuviincios si de obraznic pentru su­ferinta, la nimicire impreuna cu mine... Dar, cum eu nu pot distruge natura, ma voi nimici doar pe mine, numai din plic­tiseala de a mai indura tirania de care nu este nimeni vino­vat". Dostoievski a descris cu maiestrie senzatiile prin care a trecut tanarul Tolstoi in perioada cand era pasionat de Schopenhauer, - inlocuind "realitatea vietii" cu "realitatea mor­tii". F. M. Dostoievski a sesizat ironic ca sinucigasul este "un materialist". Ideile acestui monolog au fost reluate mai tarziu in romanul "Demonii" (personajul Kirilov). Nimicirea "omenirii, care este foarte omeneasca" (F. Nietzsche) a reali­zat-o ateul Kirilov cu ajutorul sinuciderii. El s-a razvratit im­potriva lui Dumnezeu, crezand ca prin moarte va dobandi asemanarea cu Dumnezeu. Ademenirea diavoleasca: "Veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Fac, 3, 5) a deve­nit, sub o noua forma, simbolul civilizatiei contemporane.

In concluzie, Dostoievski afirma ca numai credinta evan­ghelica in nemurirea sufletului umple viata de sens si prin aceasta il mantuieste. "Taina existentei omenesti nu consta numai in faptul de a trai, ci si in pentru ce sa traim." Cu adevarat, "nu numai cu paine va trai omul, ci cu ori­ce cuvant al lui Dumnezeu" (Lc. 4, 4).

Asadar, viata omeneasca este indreptata spre dobandirea scopului suprem pe care ni-l da Dumnezeu (vezi Sirah 17, 5) si care devine astfel centrul dumnezeiesc. Cautarea lui Dumnezeu exprima nevoia omului de a cauta sensul vietii, dorinta lui de a iesi din limitele existentei empirice, de a lupta cu pacatul si de a se forma in sensul duhovnicesc al cuvantului. Omul are nevoie de credinta in Dumnezeu, de sensul suprem si final al vietii, nu numai de cunoasterea scopurilor imediate. Sufletul nu se multumeste cu adevaru­rile partiale, ci doreste plinatatea adevarului ceresc.

Staretul Paisie Aghioritul spunea ca oamenii "sufera pentru ca nu inteleg sensul vietii. Atunci cand acest sens este inteles, toate lucrurile se indreapta". Staretul iivsfatuia pe parinti sa-i ajute pe copii sa inteleaga ce este bniele, pentru ca el este "sensul cel mai adanc al vietii".

Nivelul sanatatii duhovnicesti este determinat de valori si sensuri, pe care le urmam in viata si in activitate. Inima noastra devine depozitul patimilor, pe masura ce ne indepar­tam tot mai mult de Dumnezeu. Aceasta o marturisesc boli­le, nascute din patimi, adica suferintele firii omenesti, care a cazut. Pacatul pangareste din punct de vedere moral, inde­partand astfel harul lui Dumnezeu, asa cum fumul alunga al­binele si mirosul greu, porumbeii. Si in concluzie: desparti­rea de Dumnezeu, ruperea legaturii harice cu El stau la te­melia nefericirii noastre fizice, psihice si duhovnicesti.

Daca parintii neglijeaza aceasta axioma a teologiei orto­doxe, in mod sigur, copiii lor vor suferi de o anumita boala duhovniceasca. Desi, din punct de vedere psihologic, ei pot ramane sanatosi. Tendintele societatii contemporane sunt de asa natura, incat psihologul rus B. S. Bratusi pune diagnosti­cul: "Sanatos psihic, dar bolnav din punct de vedere duhov­nicesc". Din pacate, de cele mai multe ori, se intampla ca to­tul sa inceapa de la golul sufletesc si de la plictiseala si se termina cu "socul ontologic" si cu sinuciderea. Desigur, nu exista o schema generala pentru toti. Totul este personal. Uneori, omul moare duhovniceste, ba chiar si fizic, fara sa mai ajunga la stadiul de sinucidere. Dar Dumnezeu ne scoate mereu, chiar si din incercarile de sinucidere. in numele Lui, Biblia ne propune libera alegere: viata si binele sau moar­tea si raul, binecuvantarea sau blestemul. "Alege viata, ne spune ea, ca sa traiesti tu si urmasii tai" (Deut. 30, 19).

Noi preluam din invatatura lui Hristos acele idei si valori datorita carora avem posibilitatea si sansa irepetabila de a dobandi sensul vietii. Crestinismul este mantuitor, intrucat restaureaza legatura omului cu Dumnezeu. Aceasta este lu­crul cel mai important in terapia bolilor duhovnicesti.

Vom rezuma cu un citat din Sfantul Teofan Zavoratul: "Pacatul ataca nu doar sufletul, ci si trupul. in unele ca­zuri, aceasta este evident, in altele, desi nu este atat de clar, totusi adevarul ramane adevar... Pacatul se savarseste in suflet si il face bolnav, dar, asa cum viata trupului vine de la suflet, bineinteles ca din cauza imbolnavirii sufletu­lui se imbolnaveste si trupul. Singurul fapt ca pacatul adu­ce intunericul si mahnirea ne face sa constatam ca el actio­neaza negativ si asupra sangelui... insa cand realizam ca el ne indeparteaza de Dumnezeu, Care este Izvorul vietii, si ne pune in neintelegere cu toate poruncile, ne miram de ce pacatosul mai este inca in viata. Aceasta este mila lui Dumnezeu, Care asteapta sa ne pocaim si sa ne intoarcem la El. Prin urmare, inainte de toate, bolnavul sa se gra­beasca sa se curete de pacate si sa se impace cu Dumnezeu. Acesta este primul pas spre insanatosire" .

Operatiile estetice

Progresul pe care l-a cunoscut medicina, sub aspect stiintific si al tehnologiilor folosite, mai ales pe parcursul secolului trecut, aduce cu sine o serie de provocari adresate moralei crestine. In acest sens, chirurgia estetica este una din ramurile medicinei care ridica in prezent foarte multe semne de intrebare, daca ne raportam la aceasta in duh ortodox.

Inca de la inceput, trebuie sa spunem ca nu exista o pozitie oficiala a Bisericii Ortodoxe, concretizata intr-un corp de legi bisericesti sau canoane, cu privire la acest domeniu, pe motivul ca problematica este relativ noua. Operatiile estetice sunt, in mod cert, o provocare mult mai mare la adresa crestinismului contemporan, decat la adresa celui din vremea in care s-au stabilit cele mai multe din canoanele si regulile bisericesti.

Acest lucru nu insemna insa ca Biserica nu are un raspuns. Ea isi intemeiaza atitudinea pe invatatura de credinta cu privire la om si pe unele canoane care, desi nu se refera in mod expres la o asemenea problematica, au totusi o legatura tangentiala cu aceasta.

Operatiile estetice au aparut ca raspuns la unele necesitati concrete, ca act reparatoriu al unor deficiente fiziologice provenind din nastere sau in urma unor accidente. Au devenit insa in prezent, in cea mai mare parte, raspunsul dat unor simple mofturi.

Tot mai multi oameni se hranesc cu propria imagine si de pe urma propriei imagini. Or, in opinia lor, pentru a obtine profit, totul se cere cosmetizat, retusat. Unde nu mai pot produsele de machiaj, unde nu mai sunt de folos programele de prelucrare a imaginilor digitale, poate bisturiul. De aceea, de unde prisoseste, se taie, iar unde lipseste, se adauga. Totul se supune rigorilor "esteticii”.

Drama omului contemporan este aceea de a fi mai indragostit de sine insusi, decat de ceilalti oameni sau de Dumnezeu. Acesta poarta o lupta gresita cu propria natura. Sau, mai bine spus, foloseste arme gresite. Razboiul cu timpul, in care incercam sa stopam sau sa intarziem procesul imbatranirii este unul purtat in zadar. Urmele timpului lasate asupra trupului nostru, din ce in ce mai slabit si lipsit de vigoare, tot vor iesi la iveala. Mai curand sau mai tarziu, acest trup care ne este atat de drag isi va afla sfarsitul in moarte.

Parintele Teofil Badoiu adresandu-se unui monah mai tanar spunea: "tineretea cu ispite si batranetea cu neputinte.” Altfel spus, exista o vreme pentru toate. Important este sa stim cum sa intampinam si sa ne asumam fiecare etapa a vietii. In acest sens, crestinul trebuie sa vegheze neincetat asupra omului launtric. Pe acesta cauta sa il infrumueseteze prin felurite virtuti si sa il curateasca prin lacrimi de pocainta. El cauta sa nu imbatraneasca in pacat.

In Biserica, omul este chemat sa intalneasca Adevarul in Persoana lui Hristos. De aceea, omul care traieste in Hristos nu se poate minti pe sine si nici pe ceilalti. Devine el insusi adevar.

Zilele trecute, am descoperit intamplator un documentar TV in care cativa aborigeni iau parte la viata de zi cu zi a unor familii din diferite regiuni ale Statelor Unite ale Americii. La un moment dat, acestia asista la o operatie estetica, la care era supusa doamna in casa careia fusesera primiti. Unul dintre acestia, marcat parca de actul cu totul artificial la care ea era supusa, a afirmat: "Pacat, ca nu ii pot intineri si sufletul!”

Aborigenul, martor al arficilaitatii omului modern, poate este cu o mie de ani in urma, din punct de vedere al gradului de civilizatie, dar nu este mai putin intelept. Chiar si acesta nefiind crestin, in simplitatea lui, vede adevarul si ramane intru el.

Pe langa consideratiile de ordin medical si estetic, ce sunt astazi cel mai des invocate, mai sunt si sunt cateva consideratii duhovnicesti de care trebuie sa tinem seama, inainte de a apela la o astfel de procedura medicala.

Una este aspectul fiziologic (morfo-functional), unde interventia chirurgicala se impune pentru a readuce la normal respectivul organ, si altceva este aspectul fizic. Este necesar un motiv serios si valid. Nu este de ajuns doar intentia de ne schimba infatisarea, pe motiv ca noi nu suntem multumiti de modul cum aratam. Acesta se arata, din pacate, a fi un gand care deja obesedeaza cultura noastra ce poate fi definita ca narcisista.

Multi dintre cei ce apeleaza astazi la chirurgia plastica numai din motive estetice, invoca faptul ca sunt stapani peste propriul trup. Dar Sfantul Apostol Pavel ne spune: "Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, Cel ce este intru voi, Cel pe care de la Dumnezeu Il aveti?; si ca voi nu sunteti ai vostri?: caci cu pret ati fost cumparati! Slaviti-L dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu! (I Cor. 6 ; 19-20)

Sa nu uitam ca intentia de a ne schimba infatisarea, in cele mai multe cazuri, fie provine din pacatul mandriei, fie conduce la el. De aceea, toate aceste situatii particulare trebuie discutate mai intai de toate cu parintele duhovnic. Altfel, ne aratam a fi doar "morminte varuite”.

Relatia dintre trup si suflet

Fiind o punte intre lumea sensibila si cea inteligibila, omul mentine legaturi ontologice, atat cu lumea materiala, cat si cu lumea spirituala. Desi exista o interdependenta stiuta intre trup si suflet, partea spirituala este superioara celei materiale, deoarece reprezinta chipul lui Dumnezeu in om, pe care Acesta i l-a dat la creatie. Superioritatea sufletului in comparatie cu trupul rezida tocmai in nemurirea celui dintai, fata de efemeritatea celui din urma, care se "intoarce in pamant, cum a fost."

Incercand sa explice modul unirii dintre trup si suflet, Sfantul Grigorie de Nyssa sustinea ca sufletul nu este prezent doar intr-o parte a trupului, ci in tot trupul, "intr-un mod negrait, unindu-se deopotriva cu fiecare parte a trupului".

Asupra modului de coexistenta dintre trup si suflet s-au emis numeroase opinii. O expunere riguros stiintifica, dar si profunda in acelasi timp, referitoare la chipul prezentei sufletului in trup a elaborat-o Parintele Dumitru Staniloae, care afirma: "Inserarea spiritului in natura materiala este atat de intima, ca factorul spiritual uman nu poate fi conceput niciodata ca spirit pur, ci trebuie inteles de la inceput ca suflet sau ca spirit intrupat, ca spirit cu ramificarile lui in trup, sau ca trup cu radacini in suflet."
Iata cu cata sublimitate si spirit de speculatie biologica exprima aceasta realitate teologica marele teolog roman, aratand deopotriva vocatia trupului de a se spiritualiza si, in acelasi timp, tendinta laturii spirituale din om de a deveni materiala prin inactivitate duhovniceasca. Numai in aceasta modalitate cele doua elemente ale naturii umane pot exista indisolubil.

Sfintii Parinti si marii teologi ne arata ca exista o predispozitie atat a sufletului de a deveni material, prin limitarea lui permanenta la tot ceea ce se ancadreaza in sfera palpabilului. In aceeasi masura, trupul se poate transsubstantia, adica poate deveni duhovnicesc. Desi ambele ipoteze pot deveni reale, intreaga invatatura de credinta ortodoxa arata ca numai prin eliberarea de patimi si prin anduhovnicirea trupului se poate dobandi viata vesnica si Imparatia lui Dumnezeu.

Desi alcatuit din pamant, trupul omenesc are o materialitate speciala ce poate fi spiritualizata; el nu se rezuma la o continua stare de materie, ci poarta in sine scanteia vietii.
"Trupul este in intregime un aparat de o sensibilitate nesfarsit de complexa. In el este perceputa in mod nesfarsit de variat toata vibratia lumii, cu formele ei intr-o continua miscare, precum tot prin el se exprima relatia la fel de complexa a persoanei umane cu lumea. Este aparatul unei sensibilitati si expresivitati inepuizabile. Dar sensibilitatea este constienta, iar dezvoltarea acestei expresivitati depinde in mare masura de vointa.

Prin trup, omul se intercaleaza cu factori care intrerup legatura preceselor naturii, stabilind legaturi voite spiritual naturale. Prin senzatii, omul se ridica la sensurile superioare senzatiilor din natura si stabilieste in natura legaturi conforme cu sensurile urmarite. In timp se intalnesc spiritul si lumea, spiritul care modeleaza la nesfarsit trupul, pentru sesizarea lumii, precum si reactia fata de ea. Mai mult prin trup spiritul exprima legatura infinit de complexa a lui, pe de o parte cu ordinea spirituala superioara, pe de alta cu ordinea lumii, legandu-le impreuna. El ridica prin trup lumea in orizontul superior si imprima acel orizont lumii."

Din aceasta descriere a particularitatilor trupului, care nicidecum nu se limiteaza la materie, anticipam si deducem predispozitia sa genetica de a se regenera, de a se mentine in viata si de a raspunde tratamentului medical. Trupul este o materie inzestrata cu vocatia vietii. In acest sens este semnificativa afirmatia facuta de Mantuitorul si redata de Sfantul Evanghelist Matei, in contextul casatoriei de levirat, unde se lasa a se intelege ca modul de existenta vesnica a trupului este starea de spiritualizare fara apartenenta la un gen barbatesc sau femeiesc. Chiar daca reprezinta o materie deosebita, trupul are aceste valente deosebite tocmai datorita faptului ca este unit cu trupul in persoana umana. Unirea dintre trup si suflet nu este o anulare a trupului de catre suflet datorita superioritatii acestuia din urma.

Referitor la aceasta problema, Sfantul Grigorie de Nyssa afirma: "Unirea dintre suflet si natura trupeasca este o legatura infailibila si dincolo de orice cugetare: ea nu se face in trup (cum ar putea fi netrupescul in puterea trupului?) Ea nu se realizeaza nici in afara (cum ar putea netrupescul sa contina in sine ceva?). Ci sufletul, intr-un chip mai presus de orice imaginatie si de orice cugetare, apropiindu-se de natura noastra in asa fel incat sa se poata uni cu ea si in trupul ei, fara sa locuiasca in ea si fara sa o inchida in ea."

Dupa cum reiese din acest fragment, Sfantul Grigorie atrage atentia ca modul unirii dupa trup si suflet este susceptibil de valente paradoxale. Desi este prezent in organele trupului, dupa cum spune Sfantul Parinte, sufletul nu se uneste cu trupul nici in afara trupului si nici in el, cu toate ca prezenta sa activa se observa atat in interiorul cat si in afara lui. Profunzimea gandirii gregoriene, exprimata initial sub forma paradoxului ca mod de exprimare a ideilor, se deosebeste prin interpretarea sensului afirmatiilor sale.
Din consideratia potrivit careia trupul ar fi sfera sufletului trebuie sa se inteleaga faptul ca natura fizica umana, in consecinta cu latura lui spirituala, transcende materialul si se ridica intr-un anume fel, in ordinea spirituala. La polul opus, sufletul isi face simtita prezenta in lume si isi desfasoara activitatea cu ajutorul trupului. In aces mod aparent paradoxal si ilogic a inteles marele teolog capadocian modul in care a trebuit sa redea pe cat posibil cu putinta perceptibil misterul interconditionarii dintre trup si suflet in taina unirii acestora in persoana umana.

Pilda frumusetii

Era o data intru-n sat doi tineri, unul frumos la infatisare iar celalalt nu era chiar asa de urit la infatisare fata de celalalt dar care era cu frica de Dumnezeu. Cel dintii tot timpul se lauda cu frumusetea lui si se mindrea cu ea ,toata ziua nu facea nimic ca nu cumva sa-si piarda frumusetea muncind sau facind vreo fapta buna cuiva ajutindu-l ba de multe ori luindu-l pe cel de al doilea in ris fata de ceilalti spunindu-I cai urit ,dar cel de al doilea isi vedea de treaba lui si se ruga mereu lui Dumnezeu sa ii dea intelepcine si putere sa treaca peste toate si peste marea vietii ca ajungind la capatul vietii sa capete mintuire .Intr-o noapte tinarul cel urit viseaza ca Dumnezeu ii spune sa i-si zideasca o casa si sa o infrumuseteze dupa placul”Lui “.

A doua zi ne mai stind pe ginduri fiind primavara inca tinarul se apuca sa sape ca sa torne temelia casei sale .Si tot muncind zilele treceau rind pe rind si tinarul nostru turna temelia casei ,incepu sa ridice peretii casei .Din cind in cind tinarul cel frumos trecea pe la casa celui urit statea si se uita la el si ridea de el spunindu-i “uite prostul cum munceste si se face mai urit prin munca lui si la cei va folosi aceasta ca si asa este singur si nu se uita nimenea la el ca este urit”.Dar tinarul cel urit i-si vedea mai departe de treba,nebagindu-l pe acesta in seama si de vorbele urite pe care acesta i le adresa si incerca ca sa il aduca si pe acesta la realitate ca timpul trece la fel si frumusetea lui. Tinarul cel frumos cind auzea aceste cuvinte mai tare se ingimfa si pleca tantos mai departe.Vara era in toi iar tinarul cel urit reusi sa ridice casa sa-i puna acoperisul sa o tencuiasca pe exterior si prin interior, ii puse ferestrele ,usile.

Dupa ce termina de facut toate cele de trebuinta la o casa exterior si interior si vazu ca le facu pe toate bune ,se apuca sa decoreze casa in ionterior cu toate utilitatile cele de trebuinta, inca si cu lucruri de arta facute de mina lui cu iscusinta ,caci Dumnezeu il inzestrase pe el cu multa dibacie si pricepere a tot lucrul,nu cu frumusete exterioara, si le facu el dupa cum ia ordonat lui in vis.Vara trecu destul de repede mai ales cu tot lucrul cel de trebuinta care cere migaleala, tinarul cel urit se bucura si multumia din tot sufletul lui Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care i l-a dat si il slavea in tote zilele.Tinarul cel frumos mai trecea din cind in cind pe la casa tinarului cel urit se minuna de celea ce vedea ,de frumusetea casei a gradinei si a tot locul ce incojura casa, dar ingimfarea precum si mindria lui erau inca nemasurate caci nu venise timpul ca sa dea socoteala pentru faptele si vorbele sale si sa vada adevarata frumusete a omului pe care ia dat-o Dumnezeu si pe care trebuia sa o puna in valoare.

Dupa ce trecu vara veni toamna cea urita si ploiasa iar tinarul cel urit statea in casa rugindu-se in toata ziua si multumind lui Dumnezeu pentru toate ce facu pentru el cu toate bunatatile si minunile pe care acesta lea savirsit zi de zi.Inca stind el la rugaciune se ruga lui Dumnezeu si pentru prietenul lui cel frumos uitind de cuvitele urite ce i lea adresat acesta, ca Dumnezeu sa il ierte si sa il pazeasca de toate relele.In timpul acesta tinarul cel frumos incepu sa duca lipsuri ,vintul si ploile ii spalau obrazul ,iar el se ferea de ele pe sub soproane pe dupa garduri pe sub stresinile caselor celor din sat.Toamna cara fu destul de lunga si rece trecu si ea destul de repede iar tinarul nostru incepu sa simta gerul iernii care se apropia cu pasi marunti si repezi ,ingimfarea pe care o avuse in primavara si in vara incepu sa-I scada cu repeziciune la fel si frumusetea .Incepu a bate pe la casele rudelor si cunoscutilor dar toti i-l refuzau avind in vedere modul lui de comportare cu acestia si ii trinteau usa in nas.

Tot incercind incoace si in colo si avind in vedere ca toti ii intorceau spatele poate precum si el facuse la vremea lui cu ei,acum ingimfarea si mindria lui se transformara in regrete si in cainta ,dar tot nu indraznea sa mearga si la casa tinarului pe care il jignise mai mult decit pe toti. Timpul trecea cu repeziciune iar tinarul nostru incepu sa simta din plin frigul iernii,in timp ce frumusetea si mindria ii cuzura de tot, se scula si zise “Ma voi duce la cel ce l-am jignit mai mult dintre toti, i-mi voi cere iertare poate totusi isi va face mila de mine si ma va primi si pe mine in casa lui”.Deci se scula si se duse la usa prietenului lui la care batu sfios asteptind sa i se deschida.Deindata ce-l vazu,acesta dechise usa iar tinarul nostrum cum vazu ca aceasta se deschide cazu in genunchi inaintea lui si-I spuse :Iartama caci am gresit inaitea ta nu am ascultat de cuvintele tale am ratacit in ingimfarea mea si frumusetii exterioare am slujit si am lenevit si nu mi-am pus in valoare darul primit .Tinarului caruia eu ii spuneam urit acum el este mai frumos decit mine cind ma uit la tine de aproape zise tinarul cel frumos celuilalt cu regrete adevarate din inima si ma caiesc pentru cuvintele pe care ti le-am adresat.Acestuia facindui-se mila de el i-l primi in casa vazind adevarata cainta a celui frumos si il primi cu mare bucurie tratindu-l cu toate bunatatile pe care le avea pregatite pentru timpuri grele.Tinarul cel frumos se adresa gazdei sale si ii spuse :vad acum ca frumusetea interioara este mult mai de prêt decit cea exterioara pe care m-am bazat eu si ca frica de Dumnezeu i-ti da itelpciune si chibzuinta cu care sa treci Marea vietii .

Povestea noastra se putea termina si tragic pentru tinarul nostru cel frumos adica si Acest tinar din urma la a carui usa a batut tinarul nostru cel frumos putea sa ii intoarca spatele si sa il lase pe el in frig si in lipsuri si sa ii spuna precum mi-ai facut si tu in tineretile tale cind erai tantos ,mindru, si ma jigneai si nu ai ascultat de cuvintele mele asa si eu acum te alung de la usa mea si culege acum rodul muncii tale.Oare cum se va comporta si HRISTOS cu noi cind ne vom infatisa la usa Lui si ii vom cere sa ne deschida ca in pilda tinarului cel frumos cind acestuia ia deschis usa primindu-l inauntru auzind pocainta pe care acesta a rostit-o din inima infrinta si umilita sau ne va inchide usa spunind pleaca de la mine sluga mindra vicleana si lenesa adevar zic tie ca nu te cunosc pe tine caci si Eu Am Strigat catre tine si nu ai auzit ,ACUM TU ESTI CEL CARE STIGA, DECI NICI EU NU TE VOI AUZI.

Oare noi facindu-ne analiza vietii noastre in care din cele doua ipostasuri suntem ?!

Omul, situat intre doua lumi

Existam simultan intre doua lumi, aceea a personajului nostru fizic si psihic,discontinuu ,limitat in timp si spatiu si aceea a vietii universale,dincolo de timp si spatiu, la care participam cu totii prin particica noastra nemuritoare-sufletul. Legatura intre cele doua lumi este "traitul "simultan al celor doua lumi. Platon a spus:" Banchetul vietii se afla in fata noastra;singura problema este a poftei pe care o avem.Pofta este lucrul cel mai important ,nu festinul. Pe parcusul existentei sale ,omul va trebui sa lupte pentru a descoperi adevarata sa lume interioara ,care nu este psihismul sau, pentru a incerca sa armonizeze cele doua lumi intr-o singura unitate de expresie.In lumea personalitatii noastre,gandirea si sentimentul sunt deconectate si adesea se ignora. Gandesti un lucru si faci altul,eterna drama a contradictiei pe care Sf. Pavel o evidentia de acum doua mii de ani.

Energia spirituala cere participarea constienta a omului care sa neutralizeze intreaga activitate emotionala si mentala.Pentru trezirea functiilor superioare ale constiintei in om se porneste de la acelasi lucru,in mod independent de partile muritoare fizic sau psihic ale corpului sau.Se poate spune ca este vorba de o forma a perceptiei,in afara oricarei reprezentari prin imagini si cuvinte,care trece mult dincolo de obisnuita constiinta restransa.O stare in care constiinta omului este parte a constiintei universale. B.Pascal spunea;"Ultimul demers al ratiunii este sa inteleaga ca exista o infinitate de lucruri care o depasesc".

Trebuie sa intelegem ca dincolo de cunasterea logica ,exprimata de concepte ,exista un fel de spatiu-intelegere , latenta generator al unei cunoasteri de neconceput pentru mintea umana, o cunoastere ce nu poate fi decat" traita".Atunci vom intelege cu adevarat diferenta de natura intre a exista si a gandi ca existi. Nu putem ajunge la aceasta stare de constiinta-cunoastere decat renuntand la ideea pe care o avem despre noi insine. Astfel omul se va"vedea, isi va cunoaste originea, va intelege rolul si locul vietii sale de om in marele organism universal.In omul treaz, energia vietii monopolizate de eul psihologic si exprimata de frica ,violenta angoasa ,invidie va fi eliberata de aceste forme oarbe distructive. Se va intoarce la Sursa , de unde va radia in sfarsit trezita ,unind interiorul cu exteriorul intr-o unitate de expresie.

Pentru a cobora in profunzimile , fiintei noastre, trebuie sa exersam in rugaciune , meditatie,contemplare.Clipa in care omul intelege intr-o strafulgerare ca este Universal reprezinta clipa intoarcerii, a conversiei in constiinta sa. Corpul sau fizic locuit de suflet a devenit constient de aceasta ,ceea ce-i insufla o inteligenta necunoscuta pana atunci. Viata noastra comuna este primita constient de un numar mic de oameni. Mari curente de energie traverseaza oamenii fara ca ei sa fie constienti de acest lucru. Este inca foarte intuneric in lumea interioara umana!

Cand Prezenta constienta este acolo,corpul exprima acest lucru.S-o lasam sa curga in noi fara s-o oprim nicaieri. Astfel se armonizeaza participarea noastra la cele doua lumi ale omului: temporalul,unde se naste si moare, si atemporalul,,lumea infinita , nelimitata,care ne emana si ne aspira in suflul respiratiei cosmice.

Sexul fara casatorie

De ce e pacat sexul inainte sau in afara casatoriei, ca e tot una!

Cum sa rezum? Daca ti-as raspunde doar tie, care mergi la biserica si mai stii cum stau lucrurile, ar fi destul de usor. Insa un raspuns strict pentru unul din "afara" bisericii, ar trebui sa sune cam asa: Sexul in afara casatoriei este numai placere fizica, fiind lipsit de un rost clar! Altfel spus, se pastreaza placerea animalica si se "taie" sensul fizic si logic de dupa actul sexual. Se ia placerea si se alunga nasterea copilului! Se face sex, dar finalitatea este inlaturata.

In mod normal, orice act sexual atrage dupa sine zamislirea unui copil. Chiar daca nu ar exista Dumnezeu, chiar si numai fizic, organic vorbind, daca totul ar fi lasat sa decurga normal, dupa unirea femeii cu barbatul ar urma conceperea unui copil. insa intervine EGOISMUL, placerea carnala, care rupe lantul evenimentelor normale si opreste aparitia copilului. Deci e ceva ANORMAL! Este nu doar o ucidere a sufletului prin egoism, dar si ceva anti-uman, anti-biologic, anti-natura! Omul lupta contra firii sale, contra mersului normal al evenimentelor.

Sexul e placere. Daca nu ar fi placere, nu ar mai fi sex !

Sexul NU e iubire, asa cum se mint unii, caci daca ar fi doar dragoste fara placere, numai cand ar vrea cei doi sa nasca un copil ar mai face sex! Ia placerea si nimeni nu va mai face "dragoste"! Un argument! in 2009 au fost in Romania 30.000 de divorturi ! Unde e iubirea, daca sunt atat de multe rupturi? Dar sunt prea multe cupluri care au facut sex, s-au plictisit, s-au suprasaturat si au inteles ca NU se iubesc!

Orice mijloc anticonceptional este doar o modalitate de a continua placerea si, desigur, de a opri nasterea copilului. O anulare a sensului vietii. Placerea de dragul placerii.

Fiecare cauta doar placerea sa! Egoismul mai sus amintit. Egoism carnal, care niciodata nu se va implini, ci mereu va cere mai mult. De aici "setea" de un sex mai rafinat: pozitii noi, sex oral, heterosexualitate, sex in grup etc. etc. Nevoia de placere ca si dependenta sau "robie", cum o numesc sfintii.

Tinerii care fac sex inainte de casatorie se unesc fizic, dar numai atat! Daca au suflet, atunci sufletele le poate uni doar Dumnezeu. Daca nu au suflet, atunci sunt animale evoluate, iar sexul e o simpla distractie si nici nu au nevoie de casatorie.

Tot ceea ce nu are un scop uman sau chiar vesnic, este complet inutil. Sexul nu lasa nimic in urma. Doar o dorinta si mai mare. Nu multumeste niciodata pe deplin si de aceea nu uneste cu adevarat pe cei doi.

Fiecare mijloc de contraceptie este o modalitate de a ucide un copil. Unirea celor doua celule, adica nidarea, are loc, insa contraceptivele opresc hranirea copilului -ovulatia - si il ucid prin infometare, urmand ca zigotul - farama de copil - sa fie pur si simplu eliminat odata cu urmatorul ciclu. Formele mai "practice" de protejare, in care nu are loc finalizarea contactului sexual, adica sperma nu ajunge la ovul, sunt si mai abjecte. Prin prezervativ sau prin "coitus interuptus" sunt aruncati la gunoi nenumarati spermatozoizi, fiecare din acestia putand fi un viitor copil.

Daca ar fi ceva bun si normal, atunci nu s-ar ajunge la absurditati care devin totusi tot mai normale, de genul sexului oral, sexul in grup sau sexul intre parteneri de acelasi gen. (Inutilitatea si absurditatea sexului fara de nasterea copiilor se vede la homosexuali: ce rost are decat placerea? Iar placerea e un scop? Daca da, atunci copilul ce este? Un accident? Sexul homosexualilor este si el moarte sufleteasca atat timp cat nici un homosexual nu mai crede in Hristos!) Dar nici cei care fac sex inainte de casatorie nu mai cred! Cum se explica aceasta cumplita taina?

Dar poate ca cea mai teribila parte a sexului inainte de casatorie este aceea ca provoaca... dependenta! Ca un drog care te "arde" din interiorul propriului tau trup. Vrei si tot mai mult vrei! Ce este fata in zilele noastre? Tot mai mult o obsedata de sex! Vrea, cauta, cere, cheama, se ofera, obliga la sex! Cu bani sau fara, pe strada sau pe net, nu mai conteaza! Cunosc prea multe cazuri... De parca e stapanita de un duh rau! in forme usoare, vrea tot mai mult sex de la prietenul ei! in forme grave, dupa dezamagiri si tradari, vrea de la oricine si oriunde. S-a daruit la inceput din iubire, a fost tradata si acum parca vrea sa se razbune pe viata, pe ea insasi si pe lumea intreaga. Ca o demonizare tainica! Nu se mai poate sapani! Mii si zeci de mii de cazuri! Are nevoie doar de un barbat "bun la pat"! Nu conteaza cine! Oricine, oriunde si oricum! Nu mai are rusine sau limita! Sexul e o posedare fizica, in diferite trepte si forme. De la primul pas isi pierde credinta adevarata si ajunge pana la prostitutia de cea mai josnica speta. Cere-i sa se opreasca si te va considera nebun! De la masturbare si pana la sexul in grup sau cu animale, totul e o dependenta nebuna si demonica... Ia-le placerea si se vor sinucide in masa. isi vor da seama ca nu mai au suflete si nu vor rezista durerii interioare.

Daca sexul ar aduce fericire, nu ar mai trebui repetat! O data si ar fi de ajuns! Dar fericirea nu vine si este inlocuita cu o disperata cautare a ei sub numele fals de "orgasm". Mereu cateva minute care nu lasa nimic in urma. Azi nimic, maine nimic, poimaine nimic... Iar nimicul acesta este un pacat! Adica o lipsa, un nonsens, o sinucidere, o lipsa, o fuga de Dumnezeu.

Am lasat la urma argumentul "forte": pierderea copilariei! Adica pierderea puritatii, a candorii si a curatiei, toate in chip iremediabil. Desfraul inainte de casatorie este uciderea copilului din noi si "zidirea" unui om nou, mai sigur pe sine, mai matur, dar incapabil sa mai roseasca, sa se mai bucure de o floare sau de rasul unui copil. Sexul este avortul propriului suflet! Este aruncarea lui la groapa de gunoi a lumii: o groapa in care toti devin urati, mincinosi si ingusti sufleteste. inainte de casatorie esti fie copil, fie mort sufleteste! si iti voi aduce un singur argument: cei care si-au inceput viata sexuala nu mai pot iubi pe Dumnezeu...

Multe ar mai fi de spus! Dar daca veți citi cu atentie cele scrise mai sus, veți fi destul de lamuriți. in caz ca mai apar nelamuriri sau indoieli, nu ezitați sa intrebați! Caci un astfel de gand poate fi folosit de cel rau ca sa va chinuie sau sa va indeparteze de Hristos. Nu imbrațișați dictonul "Crede si nu cerceta!", ci rog sa intrebați, sa cereți si sa spuneți ceea ce va framanta. Doamne ajuta!

Predestinare vs. prestiinta

Suntem noi liberi?

Iad sau rai? Liber sau nu? Dumnezeu doar stie sau hotaraste de la bun inceput?

Iata macar cateva dintre intrebarile de baza pe care suntem datori sa ni le punem noua insine si unii altora, obligandu-ne reciproc si chiar pe Dumnezeu la un raspuns.

1. Argumente contra libertatii omului:

Raul exista printre noi si in noi. Iar raul acesta nu e numai pacatul pe care prea putin il mai constientizam, ci tot ceea ce este contrar binelui, bunastarii, sanatatii sau fericirii noastre. De la necauzurile de zi cu zi si pana la cataclisme sau razboaie mondiale, totul este un rau caruia nu poti sa te sustragi si pe care nici un om rational nu-l poate nega sau ignora.

Omul este complet neputincios! in fata cancerului sau in fata unui tsunami, omul este o "jucarie" supusa unor forte oarbe si de neinteles. Fie se va opune, luptand pana la ultima suflare, fie se va resemna pana la aceeasi ultima suflare.

Dumnezeu nu pare sa aiba vreun rol, ci lasa impresia unui zeu surdo-mut, insensibil si cu mult mai neputincios decat insasi creatura Sa.

Cine hoaraste si cine impune acest rau? Dumnezeu? Atunci El nu poate fi Bun!

Omul nu are libertatea de a alege? Daca Dumnezeu impune raul, atunci omul este predestinat unei vieti dinainte hotarate. incepand cu clipa nasterii si pana la bolile care ne pot ucide, omul este doar o "papusa", o marioneta a lui Dumnezeu?

Daca iadul exista, atunci el este "plin" cu cei pe care tot Dumnezeu i-a aruncat acolo? si, la urma urmelor, cum se poate impaca existenta lui Dumnezeu, Iubirea Lui, cu vesnicia iadului? Daca omul nu a fost liber sa aleaga, de ce sa sufere etern o fiinta predestinata la rau?

2. Argumente in favoarea libertatii absolute a omului.

Dar, inainte de a purcede la elucidarea acestei teme extrem de profunde, se cuvine sa trasez cadrele absolut necesare intelegerii problemei in cauza.

Dumnezeu nu ar mai fi liber daca ar predestina fie si macar o singura fiinta! De ce? Pentru ca un Dumnezeu "legat" de o lege, obligat sa o respecte, supus unei norme, nu ar mai fi nici El liber! Iar un Dumnezeu Care nu e liber, implicit NU poate fi Dumnezeu!

Dumnezeu nu poate predestina la rau, El fiind Binele absolut. Asa cum lumina nu are nimic in comun cu intunericul sau albul cu negrul, asa nici Dumnezeu Cel Bun nu are atingere cu raul. Daca ar dori raul sau daca chiar ar predestina vreo fiinta la asa ceva, atunci, implicit, ar fi si El rau. insa raul este imperfect! Nimeni nu va putea ajunge vreodata la o desavarsire a raului. (nu in zadar se spune, de exemplu, ca nu exista o crima perfecta!) Iar un Dumnezeu Care ar avea ceva comun cu imperfectiunea raului, ar fi si El imperfect. Ceea ce este, iarasi, imposibil! Un Dumnezeu imperfect este un nonsens, caci nu ar fi vesnic, absolut si, din nou, nu ar fi liber.

Dumnezeu nu poate predestina in nici un fel, nici la rau, dar nici la bine. Motivul este cel expus mai sus: a predestina este o lege, iar Dumnezeu nu poate fi supus nici unei legi.

Asadar, daca Dumnezeu este liber, insasi Libertatea, nu poate fi sclavul nici unei norme, legi sau vreunui fapt de neclintit. Libertatea si anularea libertatii nu pot avea nimic in comun!

In aceeasi ordine de idei, Dumnezeu creaza fiinte libere. S-ar nega pe Sine insusi daca ar crea sau doar ar putea sa creeze altceva. Iar un Dumnezeu Care ar zidi fiinte opuse Lui, ar fi un Dumnezeu dintru inceput rau si incapabil de bine. insa raul nu poate crea, ci numai sa distruga. De ce? Pentru ca nici raul nu se poate contrazice pe sine insusi, asa incat sa faca atat binele, cat si raul.

Ideea unui Dumnezeu Care predestineaza la rau este incompatibila cu Jertfa lui Iisus Hristos! Atat timp cat Hristos a murit nu pentru a impaca un Dumnezeu al maniei si al razbunarii, Care a fost ofensat de pacatul lui Adam si al Evei, ci a murit pentru a omori moartea care rupsese pe om de Dumnezeu si il tinea sub crunta stapanire a nonsensului si a desfiintarii. Asadar, Iisus Hristos nu a murit doar pentru unii oameni, ci pentru toti. El S-a facut Om in sensul ca a luat firea umana a tuturor oamenilor, a rastignit-o pe Cruce, a coborat-o in iad, a "aruncat-o" pana in adancurile mortii, pana la limita desfiintarii ei, abia apoi refacand "drumul" acesta ontologic in sens invers.

Adica in acele adancuri ale iadului si ale mortii a coborat si firea sa divina, dumnezeirea Sa, numai asa reusind sa omoare moartea, sa-i opreasca si sa-i anuleze efectele asupra omului si, la inviere, sa ridice la "suprafata", la viata, un alt OM, omul cel nou. Asadar, a sustine predestinarea inseamna a nega toata taina Jertfei lui Hristos. A sustine predestinarea presupune, totodata, a nega realitatea Persoanei lui Hristos, Jertfa si rostul invierii Lui. Ce rost are o Jerfa facuta doar pentru unii dintre noi sau doar pentru cei alesi? Cine este Hristos pentru cei predestinati la iad? Ce este Crucea pentru cei care nu pot nicidecum sa aiba parte de puterea ei? Predestinarea, ideea in sine, nu este altceva decat anularea absoluta si iereversibila a crestinismului!

Acum se cuvine a injgheba un raspuns la argumentele pro predestinare.

Raul exista si nu putem ignora realitatea lui! insa nu din vointa lui Dumnezeu, ci din voia unor fiinte create de Dumnezeu. Create cu libertate! Scriam in articolul referitor la post ca mai presus de faptele noastre sta libertatea pe care o recastigam prin post! Dumnezeu nu-si poate schimba libertatea in rau pentru ca este perfect, dar mai ales vesnic perfect. Cel ce din veci este Bun, nu poate deveni niciodata rau. insa fiintele care nu sunt vesnice isi pot schimba "directia": inspre bine sau inspre rau.

Primul pas l-au facut ingerii lui Lucifer, apoi si omul. Dumnezeu a stiut de la inceput, daca putem vorbi de un inceput in planul crearii omului. Daca un orb se indreapta spre prapastie, oricare dintre cei ce l-ar vedea ar sti ca va cadea, dinainte de a se si intampla acest fapt.

insa pentru a preintampina intrebarile pe care logica umana le poate ridica impotriva celor spuse pana acum, trebuie sa aduc in discutie aspectul cheie al eseului de fata.
Ce este libertatea? si pentru cel intelept, numai raspunsul la aceasta intrebare va fi indeajuns pentru a inchide in mod cuminte si frumos subiectul "disputei" noastre cu Dumnezeu!

Libertatea este Binele! Adica? Liber NU este cel ce poate alege intre bine si rau! Liber NU este cel ce se afunda pe zi ce trece din rau in mai rau! Liber NU este nici macar dreptul care azi face un bine, insa a doua zi cade din nou in pacate mai vechi sau mai noi! NU!

Liber este numai cel care nu mai trebuie sa aleaga. Nu mai poate sa aleaga! Liber este cel ce poate savarsi numai si numai binele! Liber cu adevarat este cel caruia pacatul i-a devenit imposibil!

Deci, chipul deplin al Libertatii este Dumnezeu, pentru Care Binele este modul de a fi. Iar sfintii, unii inca din aceasta viata, au ajuns nu sa ignore raul, ci chiar sa nu-l mai cunoasca nici macar ca si alternativa. Dumnezeu NU poate face raul, iar sfintii Lui nici ei nu mai pot face raul. Aceasta este libertatea!

Ideea de liber arbitru, o idee "inventata" de teologia romano-catolica, nu are nici un fundament real. Nu este acceptata de Ortodoxie! Nu sunt liber atat timp cat sunt si robul unei alegerei, dar mai ales robul posibilitatii de a face raul. Cum poate fi considerat liber cel ce inca mai poate ucide sau minti ?!

Revenind, putem afirma ca Dumnezeu TREBUIA sa creeze pe om. Chair stiind ca va pacatui si I se va opune! Desigur, trebuia creat nu dintr-o lege exterioara, care L-ar obliga si L-ar injosi, ci numai pentru El este Binele liber absolut! Sau Iubirea care Se daruieste neconditionat! Cu orice risc! Chiar si cu acela de a crea fiinte care se pot opune Lui.

Daca nu ar fi fost liber, la fel de bine, Dumnezeu S-ar fi putut multiplica in fiinte identice Lui, in "roboti" ascultatori si cuminti. Ceea ce nu e libertate...

Lucifer se opune libertatii si "zamisleste" pacatul. Dumnezeu accepta pentru ca e liber!

Omul urmeaza Satanei si inmulteste pacatul. Dumnezeu accepta din nou, pentru ca e liber!

Dar de ce a creat Dumnezeu fiinte ce vor raul? Pentru ca e liber si altfel nu poate! Daca nu ar fi vrut sa creeze din cauza ca urmau sa devina rele, atunci, iarasi, El NU ar fi fost liber. Neputinta, frica, nemultumirea, durerea, toate sunt straine de Dumnezeu. O mama poate avorta un copil cu handicap din frica sau din egoism. Dar Dumnezeu e liber si creaza fiinte care, candva, vor rastigni pe Hristos pe Cruce! Caci acesta este punctul maxim al rautatii omului. Dumnezeu creaza pe cel care avea sa-L rastigneacsa...

Deci, omul este singura cauza a raului. Dumnezeu stie, accepta si, mai presus de toate, prin Jertfa lui Hristos, cauta solutii de iesire din "criza" mortii.

Omul este complet neputincios! Dar vina ii apartine in exclusivitate! Dumnezeu accepta orice, tocmai pentru ca este liber. Accepta si moartea creaturii Sale. Nu o doreste, dar o accepta. Binele accepta orice, chiar si raul! Ceea ce invers este imposibil.

Raul sub toate urmarile lui, boala, moartea, cataclismele, razboaiele, absolut toate sunt roadele raului facut de om si ale ruperii de Dumnezeu Cel Bun si Liber. La fel cum boala apare in urma iesirii unui om din mediul curat si ferit de posibilitatea aparitiei si inmultirii microbilor. Dumnezeu este Tatal cu prea multi fii risipitori. Fii care isi anuleaza libertatea, duc raul la cote uriase, se "sinucid" moral si chiar fizic, pentru toate gasind ca unic vinovat pe Cel ce nu are nici o vina. Omul vrea doar raul, iar raul pe care il face il "paralizeaza" moral si fizic. in acelasi timp, creatia, natura, fiind legata fizic si energetic de om, se inraieste si ea. Raiul initial nu putea fi lovit de cataclisme, pentru ca omul se indrepta spre bine. Acum raul a cuprins intreaga existenta care se amageste cu o libertate luciferica.

Dumnezeu accepta. si a acceptat din prima "clipa" stiind nu doar ca omul va cadea, dar si ca raul va avea un sfarsit. Iar pana la sfarsitul raului, Acelasi Dumnezeu, in limita ce-I este impusa de om, face cat mai des posibil ca raul sa aiba cumva o finalitate buna. Proverbul romanesc "tot raul e spre bine" are o nuanta de adevar. Din rautatea oamenilor s-au "zidit" sfintii, din boli cumplite multi s-au indreptat, din razboaie multi s-au intors din cai ale pacatului, din moartea unui prieten multi si-au indreptat viata etc.

Dumnezeu ar fi insensibil. insa nu este asa, ci numai omul il obliga sa taca. Ar putea oricand sa puna capat raului din lume. insa aceasta ar presupune anularea libertatii omului! A falsei lui libertati! Asa cum nu a facut absolut nimic atunci cand omul rastignea pe Hristos pe Cruce, nu face nimic nici acum, cand omul ignora invierea Celui rastignit. Insensibilitatea lui Dumnezeu este, de fapt, libertatea Lui rastignita, chinuita, batjocorita de om! Dumnezeu vede raul, vede suferinta, vede moartea. Dar este neputincios in fata omului! Libertatea lui Dumnezeu nu poate brusca pe om. Nu poate intra cu "buldozerul" puterii si al dreptatii Lui in viata si in lumea omului. in fata omului, Domnul nu poate nimic !

Omul poate oricand alege! Avem prostituate care au devenit sfinte si mari pustnici care au cazut in ultima clipa, unii inchinandu-se Satanei chiar. Nu Dumnezeu a hotarat care si ce va face, dar a stiut! stia de la inceput ca unii vor ajunge in iad? Da! insa nu a vrut asta in nici un chip! Dar cum poate accepta aceasta crunta realitate?

Raspunsul devine simplu numai daca intelegem ce anume este iadul.

Iadul, ca si raiul, este o a patra dimensiune, in care totul este prezenta a lui Dumnezeu. si in iad, ca si in rai, Dumnezeu este peste tot, dincolo de spatiu si de timp. Iadul nu este un loc plin cu cazane cu smoala si cu draci cu furci de foc, ci "locul" si vesnicia in care omul sta inaintea lui Dumnezeu. Cei din rai, iubindu-L si simtind iubirea Lui, iar cei din iad, urandu-L si simtind in mod dureros si respingand iubirea Lui. Asadar, Dumnezeu iubeste si pe cei din iad! Nu le greseste cu nimic, nu le rapeste nimic, nu "ofera" celor din rai mai mult. Vina suferintei absolute a omului nu este la Dumnezeu, ci tot la om!

Un calugar se ruga lui Hristos sa-i descopere cum anume se poate impaca suferinta vesnica a celor din iad cu Iubirea Lui. Raspunsul a venit direct de la Hristos astfel: "Dar Eu oricum ii iubesc!".

Nu ii vrea acolo si nu le rapeste nici acum libertatea! Cei din iad si-au asumat acel "timp" si acel "loc". Dumnezeu nu poate sa le schimbe starea! Ei insisi nu vor aceasta, caci se vorbeste de o impietrire a lor in rautate si in ura fata de Dumnezeu. El nu poate sa vrea ceva in locul lor. Iadul este vointa omului. Este dupa vointa omului, care a ignorat vointa lui Dumnezeu. Omul a "zidit" iadul. si pentru ca omul este vesnic, iadul va fi si el vesnic.

Acestea sunt cateva dintre coordonatele de baza ale temei pe care v-am adus-o inainte. Hristos Domnul sa ne intelepteasca pentru a intelege tainele Lui si pentru a gusta din libertatea Iubirii Lui.

evenimentele zilei

citatul zilei

Ai facut mult...daca te-ai obisnuit cu rabdarea!

Kobi peretz - Kama Ahava (Niv Cohen Rmx) HQ

Atat de multa dragoste

Dorinte din inima ta...ajung mereu la mine

Summer Sublime

Cum sa nu ne revoltam in fata suferintei

Cuvânt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999 si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000

Încă din tinerete mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămâne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gândim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă. Ce putem face ca să nu suferim?

Biserica nu vrea ca oamenii să sufere. În timpul slujbelor noi ne rugăm pentru un ,sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricosătoarea judecată a lui Hristos, să cerem". Biserica doreste ca credinciosii să-si ducă viata în liniste si pace, si cât este posibil, să nu sufere. În timpul Sfintei Liturghii ne rugăm de asemeni pentru conducătorii Bisericii, pentru episcopul nostru, ,ca Domnul să-l păzească întreg, în pace, cinstit, sănătos, îndelungat în zile". După ce am făcut această cerere pentru conducătorii Bisericii, o facem si pentru noi toti, pentru că adăugăm: ,pe toti si pe toate".

Biserica doreste, deci, ca toti oamenii să trăiască în pace, să fie sănătosi si să aibă zile îndelungate. Ea nu încurajează suferinta, dar ne învată să o suportăm atunci când o întâlnim, să acceptăm partea noastră de suferintă, să o primim pentru binele nostru. Să nu ne dorim suferinta, dar să o acceptăm dacă vine. Nu e nevoie ca toti oamenii să aibă partea lor de suferintă. Unii sunt scutiti, altii o pot suporta cu usurintă, iar pentru altii este un adevărat chin. Când spun asta mă gândesc în special la suferinta fizică. Cunosc persoane care suportă o suferintă adâncă, care nu se pot misca de pe patul de boală, si care totusi radiază de bucurie, o bucurie pe care ceilalti, desi sănătosi fizic, nu o au. Unii se revoltă în fata suferintei, iar altii o ignoră. În fiecare din aceste cazuri trebuie să luăm în considerare intensitatea suferintei, căci sunt suferinte care-l pot distruge pe om.

Sunt însă persoane despre care credem că suferă, dar care stiu cum să se comporte în fata suferintei, anihilând-o. Un medic român, care crede în Dumnezeu, spunea că sunt două lucruri pe care omul nu le poate face fără credinta în Dumnezeu: să crească copii buni si să suporte o mare suferintă. Eu cred, de asemeni, că cei ce au de purtat o cruce grea, au si puterea de o duce usor, fiind persoane care cred în Dumnezeu. Ei primesc partea lor de suferintă ca venind din mâinile Domnului, stiind că dacă Domnul a îngăduit-o, nu e în zadar. Sfântul Marcu Ascetul spunea că nu e important să stim de unde vine suferinta, ci să stim cum să o primim fără să ne revoltăm. Un părinte din mănăstirea noastră, părintele Arsenie Boca, spunea: ,Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic". Pentru a putea folosi suferinta spre binele său, omul trebuie să creadă că suferinta are un sens pentru el, chiar dacă pe moment nu întelege. De fapt, cel care întelege si stie cum să suporte suferinta, nu mai suferă.

As spune că suferinta e o realitate pe care avem dreptul să o evităm, dacă putem, o problemă pe care avem dreptul să o rezolvăm, dacă ne stă în putintă, dar trebuie să ne plecăm în fata tainei si să folosim suferinta care ne este dată pentru progresul nostru spiritual.

Dacă nu putem să ne întelegem propria suferintă, nu vom putea întelege nici suferinta celorlalti. Putem totusi să încercăm să-i ajutăm să-si poarte suferinta. Este chiar o datorie, căci Domnul ne-a chemat să-I fim colaboratori, să ne ajutăm aproapele. Fără a avea puterea de a vindeca, avem datoria de a face tot ce ne stă în putintă pentru a-l ajuta pe cel de lângă noi. Să ne gândim la cei patru care l-au adus în fata Domnului pe paraliticul din Capernaum. Ar fi putut să astepte să se întâlnească cu Domnul, dar ei au simtit nevoia să-l aducă pe prietenul lor cât mai repede în fata Domnului, pentru a fi vindecat. Si-au dat seama că ei nu-l puteau vindeca, dar au stiut că Domnul o poate face.

Totusi, Domnul nu vindecă mereu. Pe unii îi lasă să sufere, pentru binele lor si al celor din jur. Am constatat adesea că oamenii care suferă sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni puternici. Ei au căpătat o altă perspectivă asupra vietii si au dobândit unele calităti pe care oamenii scutiti de suferintă ne le pot avea. Suferinta poate fi primită ca un dar, ca o îmbogătire. Unii simt suferinta ca pe o nedreptate, ca pe ceva care nu ar fi trebuit să li se întâmple lor. Asta pentru că ei se compară cu ceilalti, ceea ce nu are nici un sens, fiecare om trebuie să-si trăiască viata care i-a fost dată. Fiecare are raportul său cu suferinta, fiecare poate câstiga ceva din suferintă. Cred că ceea ce trebuie să ne ajute este constiinta că Dumnezeu îngăduie această suferintă si că ea are un motiv, chiar dacă noi nu-l stim. Această constiintă, sau mai bine zis această încredere, ne ajută să ne purtăm crucea cu seninătate.

Pot să vă asigur că credinta în Dumnezeu ne ajută să suportăm o mare suferintă. Să ne reamintim însă că dacă am suferit, nici nu ne dorim să suferim, pentru că nici Biserica si nici oamenii nu o doresc. Să evităm suferinta dacă putem? Da! Dar să nu fugim de crucea care ne mântuie. Domnul nu ne binecuvântează o asemenea atitudine. Căci Domnul ne cere să ne purtăm fiecare crucea, crucea lepădării de sine însusi. Fără cruce nu este mântuire; mântuirea nu ne vine numai prin Crucea Domnului ci si prin purtarea propriei cruci. Când trecem printr-o ispită, printr-o boală, printr-o durere, un necaz, ne întâlnim crucea pe care trebuie să o purtăm si ea devine într-adevăr crucea mântuirii noastre.

Să fim convinsi că crucea ne este necesară pentru a ne mântui. Să-I cerem Domnului sănătate si tot ceea ce e bun, dar să-I cerem si puterea de a accepta suferinta atunci când ne este trimisă. Să-I cerem Domnului să ne întărească în credintă pentru a putea face fată tuturor încercărilor care ne vin, să-I cerem Domnului să ne ajute să purtăm cu bucurie suferinta. Sfântul Isaac Sirul spunea: ,Caută un doctor înainte de a fi bolnav si roagă-te înainte de venirea ispitei".

Să ne pregătim să suferim, suferintă fizică sau suferintă morală. Pentru a putea răbda suferinta morală si pentru a putea profita de ea, trebuie însă să ne smerim. Să nu ne tulburăm văzând că suferinta este o realitate pe care nu o putem evita, o problemă pe care nu o putem rezolva, o taină care pentru binele nostru, pentru progresul nostru spiritual ne uneste cu Crucea Domnului. Ea este o taină care ne uneste cu suferinta Domnului care avut milă de noi si ne-a mântuit, pentru că ne iubeste. Ea este o taină care ne uneste cu Domnul, care ne iubeste chiar si atunci când ne lasă să suferim si care ne sterge lacrimile atunci când stie că suferim pentru binele nostru.

Noi nu suntem singuri. Dumnezeu este cu noi. Să credem că îngerul nostru păzitor ne însoteste pretutindeni, că Maica Domnului ne ocroteste mereu si la bine si la rău. Să credem că mila Domnului ne însoteste mereu.

Depresia

Depresia

Inca de la inceputul secolului al XX-lea s-au facut multe incercari de a explica depresia. In practica clinica, se pare ca explicatiile lui Freud se potrivesc la 80% din pacientii intalniti. Freud a identificat depresia ca pe o furie indreptata spre interior. In cadrul terapiei individuale sau de grup, pacientii sunt de obicei socati atunci cand terapeutul le prezinta aceasta observatie, deoarece ei sunt obisnuiti sa creada ca astfel de tulburari psihologice sunt ezoterice si complexe. De fapt, majoritatea pacientilor vor incerca sa isi vindece depresia cu ajutorul produselor chimice psihoactive, cum ar fi alcoolul sau orice medicamente pe care le pot obtine, considerand ca depresia este o problema cu radacini adanci pe care nu o pot rezolva prin propriile eforturi si intelegere.

In aceste zile in care se pune mare pret pe satisfactia imediata, majoritatea pacientilor sunt dezamagiti atunci cand medicamentele psihoactive nu inlatura imediat senzatia de depresie. Destul de interesant este faptul ca una din nemultumirile cel mai des formulate de pacientii deprimati este aceea ca medicamentul care li s-a prescris nu actioneaza suficient de repede. Repet, aceasta nemultumire nu este neobisnuita pentru o generatie de indivizi care asteapta sa scape de durere imediat. De fapt, pentru a avea eficacitate maxima, majoritatea medicamentelor antidepresive au nevoie de mai multe zile, adesea pana la zece zile sau trei saptamani. Sperantele desarte si realitatile terapiei medicamentoase nu fac decat sa sporeasca depresia pacientului.

Intr-o societate in cautare de satisfactii, o alta solutie - oficiala sau neoficiala - pentru depresie este hedonismul. Pacientilor li se sugereaza adesea sa isi cumpere ceva nou: o masina, o casa, o ambarcatiune. Alte solutii propuse ar fi: sa manance la restaurant, sa caute sa se distreze si sa isi sporeasca activitatea sexuala. Aceste tratamente, care sunt in concordanta cu tendinta omului modern de a considera numai solutiile pe termen scurt, sunt, in cele din urma, sortite esecului. Asemenea medicamentelor, ele trateaza numai anumite simptome, fara a se adresa cauzelor ascunse ale depresiei.

Consider ca este esential sa vedem de unde vine depresia si sa o tratam din punct de vedere etiologic, ceea ce inseamna sa aflam de unde vine si cum se manifesta si sa o legam de o cauza. Un exemplu clasic de depresie cauzata de furia indreptata spre interior este cazul unei fete de nouasprezece ani care a fost internata in spitalul unde lucrez si eu, intr-o stare extrem de grava, aproape catatonica. Trauma ei era rezultatul unui conflict brusc, neasteptat cu tatal sau si al respingerii ei de catre acesta. Timp de mai multe zile, pacienta nu a putut sa vorbeasca si nici chiar sa mearga. Am observat ca, in timp ce statea in scaunul cu rotile, ea avea privirea atintita spre piept. Cand am intrebat-o ce cauta de se uita acolo, jos, mi-a raspuns ca "priveste ura" (fata de tatal sau). Tratamentul ei, care a reusit, a constat in sprijinul acordat pentru a elimina aceasta furie "de gheata" si pentru a o face sa renunte la aceasta ura se rasfrangea si asupra ei.

Pentru acest tip de depresie, cel mai eficient tratament este cel in care distragem atentia pacientului de la caracterul depresiv al bolii, concentrandu-i-o asupra furiei pe care o simte. Aceasta furie trebuie analizata, inteleasa si exprimata intr-o forma adaptata (separata de ura de sine), controlata si, desigur, in cele din urma, eliminata. Este posibil ca eliminarea acestei furii sa presupuna o restructurare totala a vietii emotionale a pacientului, modificari ale mediului familial, modificari ale modului in care pacientul percepe relatiile interumane si altele asemanatoare. Aceasta terapie poate dura si poate presupune mai multe luni, chiar ani, de indrumare atenta. Ea ajunge totusi la radacinile sindromului depresiv, acordandu-le atentie mai mare decat tratarii sindromului.

Vom sublinia ca numai un procent redus de simptome depresive sunt rezultatul unor dezechilibre biochimice, inclinatii mentale si atitudini negative, disperare existentiala si abuz de medicamente.

As dori sa adaug observatiilor mele actuale o explicatie suplimentara pentru acei credinciosi care, in scrisorile lor catre mine, mi-au cerut informatii mai detaliate despre asa-numitele "auto-tratamente" sau "tratamente la domiciliu" care se fac in cazul anumitor tulburari psihice. As dori sa accentuez faptul ca astfel de tratamente nu sunt nici etice, nici profesionale si depasesc sfera preocuparilor mele profesionale. Fara indoiala ca unele persoane au presupus ca, in calitate de psiholog ortodox, cred ca ortodocsii ar trebui sa evite tratamentul psihiatric si psihologic, in general - un punct de vedere impartasit de multi ortodocsi - si ca voi prescrie tratamente alternative.

Asa cum arhiepiscopul Hrisostom a subliniat in numeroasele sale scrieri, Biserica Ortodoxa nu se alatura sub nici o forma celor care sustin ca stiintele psihologice nu au nici o valoare. Abordand sanatatea mentala a crestinilor ortodocsi, acesta, asemenea mie, si-a propus totdeauna sa prezinte aceste stiinte din perspectiva credinciosului, in incercarea de a reface legatura dintre problemele spirituale si cele psihologice, pe care psihologia seculara le ignora sau nu le accentueaza suficient de mult. Rolul acestei incercari este unul descriptiv, si nu prescriptiv. Acest aspect am dorit sa-l evidentiez foarte clar in tot ceea ce am scris despre ortodoxie si psihologie.

Acum cativa ani, am inceput sa scriu despre cauzele depresiei din punctul de vedere al psihologiei. Arhiepiscopul (pe atunci, arhimandritul) Hrisostom a completat scrierile mele cu cateva studii de-ale sale. Impreuna am ajuns la concluzia, in aceasta prima etapa de studiu a depresiei, ca majoritatea cazurilor de depresie pot fi descrise corect de conceptul freudian clasic al furiei indreptate spre interior. Si, asa cum arhiepiscopul a subliniat in unele din scrierile sale, nu este nevoie sa imbratisezi punctul de vedere freudian asupra omului pentru a recunoaste ca multe din observatiile sale clinice sunt competente si utile. Din punct de vedere statistic, totusi, aproximativ 20% din cazurile pe care le intalnim in practica clinica indica in mod clar alte cauze. Sa analizam acum cateva dintre aceste cauze alternative ale depresiei psihice.

O cauza foarte des intalnita este obiceiul dobandit de a privi numai aspectele negative ale vietii sau numai anumite ipostaze ale acesteia. Acesta este un obicei capatat fie printr-o abordare neadecvata a problemelor, fie prin imitare - chiar si copiii continua adesea tiparul de raspuns negativ al parintilor sau rudelor lor. In timpul embargoului pe petrol din anii '70, un pacient a venit la clinica plangandu-se de modul in care el si tara sa erau exploatati de lacomia celorlalti. Pacientul a devenit atat de preocupat de ceea ce spunea incat a atins o stare depresiva de agitatie continua. Tratamentul nostru a pus accentul pe incercarea individului de a constientiza posibilele efecte pozitive ale embargoului, cum ar fi indepartarea consumului excesiv de petrol si conservarea acestuia, reducerea poluarii si a dependentei nationale de sursele de energie straine. A fost nevoie de o perioada mare de timp pentru a rezolva integral aceasta problema, dar modul in care el a inceput sa priveasca problema, cu un echilibru intre aspectele pozitive si cele negative, a condus la aplicarea generala a acestui echilibru la celelalte probleme.

Trebuie remarcat faptul ca printre numeroasele pacate mentionate de Parintii Sfintii Bisericii ca fiind contraproductive in viata spirituala se numara pacatul negativitatii. Parintii ne cheama permanent sa acordam atentie marilor pericole care pandesc omenirea, care, asa cum ne spune Antonie cel Mare, este plina de capcanele Necuratului. In acelasi timp, ei ne spun ca nu trebuie sa subestimam niciodata fortele pozitive si folositoare care exista.

Din nou, viata Sfantului Antonie cel Mare ne ofera dovada acestei lectii. Ni se spune ca orice armata de demoni indreptata impotriva noastra paleste in fata cetelor de ingeri care ne ajuta in viata duhovniceasca. Acest echilibru al punctelor de vedere spirituale reprezinta tocmai ceea ce incearca sa obtina un bun terapeut, atunci cand trateaza depresia cauzata de un negativism excesiv.

O alta cauza importanta a depresiei pe care o regasim in cazurile clinice este cea a sacrificiului de sine excesiv. Aceasta se poate vedea, de exemplu, la multi parinti care isi dedica tot timpul si toate resursele copiilor sau gospodariei, neglijandu-si in totalitate propriile nevoi si dorinte. Se intalneste mai ales la mame, femeile ajungand ca, de teama cheltuielilor necesare consultatiilor, sa isi ignore complet sanatatea, intr-o asemenea masura incat se ajunge la rezultate tragice.

Odata, sotia unui miner a venit la cabinetul nostru cu o depresie cauzata de o astfel de situatie. Ea obisnuia sa economiseasca cativa dolari la fiecare salariu pentru a-si cumpara o bluza noua. Dar, de fiecare data cand avea banii necesari, se intampla ca unul din copiii sai sa vina acasa cu o haina rupta sau cu pantofii stricati. Ea era perfect constienta ca frecventa unor astfel de evenimente indica neglijenta copiilor fata de lucrurile personale, pentru care nu aveau nici un fel de respect.

Atitudinea copiilor a impins-o pe mama la depresie. De fapt, ea acceptase preconstient ideea contemporana ca trebuie sa ofere copiilor tot sprijinul ei material si sa raspunda tuturor capriciilor acestora, chiar daca acest lucru insemna "sa isi ia de la gura" pentru a le inlocui hainele rupte cu nepasare, in loc sa le ceara copiilor sa isi coasa hainele sau sa astepte pana la salariul urmator. Femeia avea nevoie de tratament, iar acesta a dat roade.

Desigur ca noi i-am cerut sa le insufle copiilor respectul pentru lucrurile materiale, in mod destul de ironic, una din consecintele cele mai grave ale materialismului il constituie distrugerea lucrurilor.

Unii ajung sa creada ca orice poate fi inlocuit, de unde si lipsa de respect fata de obiectele materiale. Femeia nu trebuia sa inlocuiasca lucrurile copiilor cu "banii ei din pusculita". In acelasi timp, pe masura ce femeia a inceput sa practice acest tip de control, ea a descoperit o forma noua a sacrificiului de sine, mai eficienta si mai moderata, si anume aceea atitudine echilibrata de a nu fi indeplinit copiilor lor orice moft si orice capriciu.

Si despre cel de-al doilea tip de depresie vorbesc Sfintii Parinti, care au atras atentia asupra faptului ca o viata caracterizata printr-un sacrificiu de sine excesiv, fie ca este vorba de o nevointa nechibzuita, fie de dedicarea intregului timp activitatilor de asistenta sociala, provoaca deziluzii spirituale care au efecte negative profunde. Exista intr-adevar oameni altruisti care pot trai intru totul pentru altii, la fel cum exista si asceti de o rezistenta uimitoare. Dar acesti oameni sunt dotati spiritual. Faptele lor nu sunt ale noastre. Cel care intreprinde astfel de eforturi din incapatanare va cadea prada depresiei si bolilor psihice. O viata care si-a gasit echilibrul intre grija atenta fata de transformarea eului si actele de iubire fata de semeni, totul intr-un context moderat, este chiar viata echilibrata pe care o recomanda Parintii ortodocsi.

Disperarea existentiala este o cauza a depresiei, pe care colegii nostri din stiintele psihologice nu ar accepta-o imediat. Si nici nu o vom gasi mentionata ca o categorie clinica in manualul de diagnoze psihiatrice. Poate ca formularea este prea filosofica pentru nosologia clinica. Totusi, aceasta reprezinta o cauza reala a depresiei, astfel ca ea trebuie studiata cu atentie.

Analizam depresia cauzata de disperarea existentiala la doua grupe de varsta. In primul rand, este vorba despre oamenii foarte inteligenti pana in 20 sau 25 de ani care au fost crescuti fara o credinta religioasa sau au fost invatati sa respinga astfel de credinte. Ei par cei mai expusi disperarii existentiale. In al doilea rand, este vorba despre indivizii trecuti cu putin de varsta mijlocie care au inceput sa se confrunte cu o fireasca slabire fizica, astfel ca ei nu mai sunt capabili sa tina pasul cu distractiile vietii moderne.

De obicei, membrii grupurilor de adolescenti sunt capabili sa vada dincolo de fatada societatii moderne si de lucrurile lipsite de semnificatie ale acesteia. Dar ei nu sunt ancorati intr-un sistem de credinte care sa ofere existentei lor un sens fundamental, si pot cadea cu usurinta prada unor depresii greu de tratat. Atunci cand descriu ceea ce simt, ei se concentreaza asupra unor cuvinte precum "disperare”, "lipsa de semnificatie", "uitare" "nihilism" sau "singuratate in univers". in general, este inutil sa ii incurajam pe acesti indivizi sa se implice mai mult in activitatile firesti ale varstei lor. In fata unui astfel de sfat, ei adesea isi acuza terapeutul ca adopta atitudinea parinteasca sau amenintatoare a celor care cred in: "lasa ca o sa cresti tu si o sa vezi".

Adolescentii pot fi ajutati sa invinga aceasta disperare daca li se ofera ceva de care sa se poata atasa. Pentru aceasta, trebuie, in primul rand, sa ii ajutam sa se detaseze de "caile stiintifice" moderne (care sunt adesea un surogat spiritual pentru acesti tineri), dominate de cinism, materialism si indoiala. Ei trebuie sa isi deplaseze centrul atentiei de la empirismul naiv pentru care "ceea ce nu se poate masura nu exista" la perceptia transcendentala a universului.

Si grupul de pacienti mai in varsta prezinta sentimente asemanatoare de disperare, dar, in acest caz, apar si nemultumirile legate de o viata "irosita" sau pe care, acum, cand o vad in perspectiva, ar fi dorit sa o traiasca altfel. Asemenea pacientilor mai tineri, si acestia pot fi ajutati prin elaborarea unei filosofii de viata mai cuprinzatoare. Dar si acesti pacienti au nevoie de ajutor pentru a-si invinge o anumita paralizie care ii impiedica sa isi modifice viata, conceptie care isi are radacinile in credinta ca "este prea tarziu sa mai schimbi ceva".

Destul de interesant, in cazul acestui tip de depresie, pacientii mai in varsta par sa aiba un avantaj fata de cei mai tineri in obtinerea unui rezultat pozitiv. Adesea tinerii au deja formate niste tipare logice care nu lasa sa treaca alte puncte de vedere. Ei fie isi lasa "mintea" sa urmeze cursul terapiei, fie devin atat de nerabdatori sa obtina o solutie imediata la disperarea lor, incat se autodistrug daca nu intrevad o vindecare apropiata. Pacientii mai in varsta par mai toleranti fata de timpul necesar gasirii unor solutii de durata, mai ales daca li se atrage atentia ca "nu s-au imbolnavit peste noapte", astfel ca "nu se pot vindeca peste noapte".

Ceea ce ar trebui sa le fie foarte clar crestinilor este faptul ca disperarea existentiala reprezinta exact acea stare in care ne regasim atunci cand suntem privati de intelegerea naturii lui Dumnezeu. Un Dumnezeu copilaresc, antropomorf, nu poate satisface dorinta spirituala a unui om cu gandire inteligenta. Religia sociala, care are rolul de a sprijini si de a consolida relatiile sociale simple, cedeaza in cele din urma in fata ipocriziei, superficialitatii si caracterului nepotrivit al multor relatii sociale.

Intalnirea cu Dumnezeul transcendent si intelegerea Lui, Care reprezinta insasi integritatea si autenticitatea eului uman, Care exista dincolo de orice fiinta, a Carui existenta se afla dincolo de orice afirmatie intelectuala, Care exista si Care nu exista, in totalitatea transcendentei Lui, iata realitatea vietii. Atunci cand aceasta realitate nu exista, apare disperarea existentiala. Lipsa comuniunii cu Dumnezeul Care salasluieste in fiinta umana, pe care universul nu il poate cuprinde, El, Cel incomensurabil, s-a aflat la originea omenirii, sfidand nasterea si moartea, duce la acea disperare care sfasie insasi textura sufletului.

Intr-adevar, cum s-ar putea invata rabdarea, smerenia si nepatimirea de la o societate care cere satisfacerea imediata a placerilor, dezvoltarea eului (ca sa folosim un eufemism pentru mandrie) si proslavirea celor mai inspaimantatoare patimi? Iar daca, asa cum drept ne invata Parintii, virtuti precum rabdarea, smerenia si nepatimirea reprezinta insasi esenta sufletului uman, cum altfel s-ar putea simti o fiinta umana daca nu ca capriciu existential intr-o lume care rupe in mod sistematic legatura dintre chipul lui Dumnezeu din om si dezvoltarea sa "naturala" in umbra acelui chip? Si cum sa nu cada prada disperarii? Intr-adevar, afirmatiile unora dintre noi care sustinem ca viata ortodoxa traditionala duce nu numai la integritate spirituala, dar si fizica si mentala, desi sunt considerate de unii hiperbolice, sunt sustinute de disperarea intalnita in societatea contemporana. Nu am exagerat prea mult puterea ortodoxiei, daca ne gandim ca am redus din puterea distructiva a unei societati private de valorile si practicile ortodoxiei.

Odata revizuite cauzele psihologice (functionale) ale depresiei, am dori sa facem cateva comentarii asupra tipului de depresie care pare sa aiba o etiologie biologica. Arn dori sa mai revedem acum si cateva tratamente medicale si psihoterapeutice pentru aceasta afectiune.

Boala depresiva maniacala pare uneori sa fie de natura genetica, desi exista cazuri izolate in care tulburarea se produce in conditiile in care alti membri ai familiei sau genitori nu prezinta nici un simptom. Cauzele specifice ale bolii sunt inca necunoscute, desi, asa cum am remarcat, se pare ca exista o legatura biologica. Boala este cel mai adesea observata de clinicieni la pacientii adulti, iar simptomele cel mai des evocate se refera la perioade lungi de depresie (care dureaza uneori saptamani sau luni), urmate de perioade de comportament "hiper" maniac, in care pacientul este incapabil sa se relaxeze.

In timpul fazei depresive, pacientul poate avea dorinte de sinucidere, poate dormi mult, manifestand un interes scazut pentru mancare sau alte activitati normale. Adesea este vorba despre un dezinteres fata de familie, serviciu, pasiuni sau alte preocupari ocazionale. Pe de alta parte, in timpul perioadei maniacale, pacientul incearca sentimente de mare euforie si de multumire exagerata. Pacientii descriu senzatia de "zbor inalt", iar comportamentul lor este adesea perceput de ceilalti ca fiind exagerat, zgomotos, dominant sau chiar tampit. Iata cum se descrie un pacient in timpul unei faze maniacale: "Motorul meu este ambalat la maxim, iar uneori nu pot sa il opresc". Aceasta ezitare de a iesi din starea euforica este asemenea unui viciu, iar cel care sufera de aceasta afectiune recunoaste ca odata ce corpul incepe "sa se consume" in activitati curente, se instaleaza depresia. Insomnia si chiar iluzia grandorii pot aparea la pacientul maniac.

Ca tratament chimic pentru depresie maniaca se utilizeaza la scara larga carbonatul de litiu. Psihofarmacologii presupun ca acest medicament inlocuieste un element care lipseste din biochimia creierului, desi nu exista date precise despre o astfel de interventie.

Una dintre problemele interventiilor chimice, atat in cazul acestei tulburari, cat si in cazul altor afectiuni psihologice, o constituie faptul ca medicamentele antidepresive au efecte secundare. Prima generatie de medicamente antidepresive (asa-numitii inhibitori MAP) nu pot fi luati odata cu alimentele fermentate, inclusiv branzeturile. Trigliceridele, care reprezinta familia de medicamente cel mai des folosita in prezent pentru tulburarile depresive, pot provoca oboseala, somnolenta excesiva, tulburari de mictiune si afectiuni cutanate. Dischinezia tardiva, caracterizata adesea prin miscari frecvente ale limbii, specifice, de lingere sau prin miscari circulare de frecare a degetelor, poate fi cauzata de folosirea indelungata a acestei familii de medicamente. Si organele vitale pot fi afectate de utilizarea indelungata a carbonatului de litiu, care necesita supravegherea regulata a nivelului acestuia in sange.

Desi medicamentele pe care le-am prezentat dau adesea rezultate foarte bune, fara a produce totdeauna efecte secundare, este evident ca, in cazul in care se produc efecte secundare, acestea pot fi foarte neplacute.

Terapia cu socuri electrice este uneori utilizata ca ultima alternativa in cazurile grave de depresie maniaca. Majoritatea psihologilor si psihiatrilor isi manifesta rezerva fata de aceasta metoda de tratament, care poate sa duca la pierderea ,ernporara a memoriei si la complicatii mult mai grave.

Doua sunt domeniile de consiliere aplicate pacientului crestin. in primul rand, deoarece depresia maniaca pare sa fie de natura organica, si nu pur psihologica, interventia chimica este uneori necesara, mai ales in cazurile grave. Numai ca cel care ia medicamente trebuie sa consulte medicul, care va prescrie medicamentele la intervale regulate de timp. Efectele secundare ale acestor medicamente trebuie tinute sub observatie atenta.

In al doilea rand, exista terapii mai conservatoare pentru depresia maniaca. In toate situatiile, dar mai ales in cazurile grave, in care sinuciderea pare sa fie o amenintare reala, tratamentele psihoterapeutice sunt oarecum folositoare. Pacientul poate fi incurajat sa constientizeze oscilatiile de comportament si sa incerce sa le tina, intr-o oarecare masura, sub control. In plus, se pare ca gravitatea depresiilor succesive depinde foarte mult de presiunea la care este supus corpul de catre perioadele maniacale care le precede. Astfel, un pacient poate fi deprins sa aiba un comportament moderat in timpul unor astfel de perioade, reducand gravitatea atacurilor depresive care urmeaza. Prin eforturile pacientului se poate restabili un anumit simt al echilibrului.

In Biserica Ortodoxa, noi propovaduim invatatura ca sanatatea psihica si mentala se afla in echilibru cu sanatatea spirituala. In plus, aceste trei elemente interactioneaza in mod foarte armonios. Chiar daca o boala, cum este depresia maniacala, are radacini biologice, activitatea mintii si exercitiul spiritual pot readuce la viata fortele curative ale corpului insusi. Chiar si in cazul interventiei chimice, o atitudine corespunzatoare si o dispozitie spirituala corecta pot reface echilibrul chimic din creier, pe care agentii artificiali nu il restabilesc decat in mod superficial. Rugaciunea, participarea la sfanta Liturghie si impartasirea frecventa pot da mintii si sufletului acea putere care sa actioneze direct asupra corpului omenesc. in plus, citirea literaturii spirituale poate reda speranta si atitudinea pozitiva fata de lume, care lipsesc maniacului depresiv in timpul crizelor de depresie. O viata spirituala disciplinata si sobra poate si ea sa mai tempereze exagerarea pacientului in timpul fazelor maniacale de oscilatie comportamentala.

Chiar daca pare ilogic sa afirmam ca mintea si sufletul pot afecta trupul, putem remarca ca stiinta moderna incepe sa inteleaga ca asa stau lucrurile, in plus, este posibil ca bolile care sunt de natura biologica si care afecteaza procesele psihologice ale indivizilor sa fie rezultatul unei probleme trupesti sau sufletesti.

Lipsa credintei, impreuna cu o gandire ancorata in materialism si cu viziunea seculara a omului (ca sa nu mai spunem nimic despre tolerarea excesiva a patimilor) pot tulbura relatiile homeostatice sau de echilibru dintre trup, minte si suflet. Astfel, mintea si sufletul, care functioneaza ca un tot armonios, vor avea de suferit, dar si trupul poate suferi. La randul sau, tulburarea psihologica rezultata perpetueaza starea de dezechilibru general a individului, instalandu-se maladia scapata de sub control.

Asadar, este cat se poate de logic sa afirmam, asa cum au facut-o Parintii Bisericii, ca sanatatea se reface odata cu restabilirea echilibrului. Aceasta se poate obtine prin interventie chimica, prin corectarea slabiciunilor din procesul de gandire, dar cel mai eficient prin refacerea perceptiei spirituale, care reprezinta mecanismul de control al acelui echilibru.

Stiinta ortodoxa a spiritualitatii, stiinta fizica a rnedicinei si stiinta mentala a psihologiei nu sunt incompatibile, ci lucreaza mana in mana. Niciunde nu este mai evident acest lucru decat in tratarea depresiei, o boala spirituala, medicala si psihologica.

dr. Thomas Brecht

Sunt uimitoare statisticile referitoare la numarul de americani care sufera de vreo forma de depresie, fie ca este vorba de o forma usoara sau de una grava. Ca preot, ma confrunt in mod constant cu crestini care se plang de depresie cronica. De fapt, o treime din scrisorile care imi sunt adresate abordeaza aceasta problema.

Asa cum a aratat dr. Brecht, majoritatea cazurilor clinice de depresie pornesc de la o ura prost directionata. Psihologii, in mod corect, trateaza aceasta ura din punctul de vedere al modului in care aceasta influenteaza fiinta umana, adica al efectelor negative pe care ura indreptata asupra sinelui le are asupra vietii psihologice a individului. Ceea ce este drept.

Exista, desigur, si o alta dimensiune a depresiei pe care psihologii nu o recunosc sau, daca o recunosc, au tendinta de a o trata ca pe un efect secundar, chiar lipsit de importanta. Aceasta este dimensiunea spirituala.

Omul este un organism complex. Psihologicul si spiritualul interactioneaza totdeauna. Astfel, atunci cand ura autodirectionata provoaca un rau asupra psihicului, acesta are un efect paralizant asupra facultatii spirituale a omului si asupra sufletului acestuia. De aceea indivizii deprimati vorbesc in permanenta despre ura puternica fata de Dumnezeu.

Deoarece sufletul este patruns de harul dumnezeiesc, este firesc ca ura fata de sine sa duca la ura fata de Dumnezeu sau fata de lucrurile spirituale. Iata un aspect important al acestei boli care nu poate fi ignorat, deoarece ura indreptata catre ceea ce este spiritual, chiar daca nu atrage pedeapsa sau "razbunare", duce in mod sigur la departarea de sensibilitatea dragostei de Dumnezeu, care incearca continuu sa aline bietul suflet tulburat. Acolo unde predomina ura si negativismul, aceasta dragoste nu poate lucra.

Indiferent de cazul de depresie, as sfatui terapeutul competent si pacientul sensibil sa ia cunostinta de aceasta dimensiune spirituala a depresiei. Daca putem vedea, verifica si indeparta aceasta ura de Dumnezeu si de lucrurile duhovnicesti, avem deschis drumul catre pacient, pentru a-l ajuta sa se confrunte cu si sa respinga ura psihologica de sine care il paralizeaza. A vorbi despre aceasta necesitate nu este o exagerare. Faptul ca ea este ignorata de psihologia atee reprezinta, intr-adevar, o tragedie.

Respectul fata de fiinta umana..

Respectul fata de fiinta umana

Originea si perspectiva vietii si fiintei omului descopera caracterul lui sacru. Iar recunoasterea caracterului sacru al omului constituie premisa respectarii vietii si fiintei lui. Desconsiderarea omului, dominanta in zilele noastre, este direct legata de desconsiderarea obarsiei existentei lui, care este Dumnezeu, si a perspectivei lui, care este partasia de viata vesnica.

Respectul fata de om se arata intai de toate ca respect fata de viata lui. Iar acest respect se manifesta in mod pozitiv si negativ. Se manifesta prin masurile si actiunile care ocrotesc si apara viata umana, sau preintampina eventuala amenintare sau distrugere a ei. Omul are innascut respectul fata de viata. Actioneaza spontan pentru ocrotirea si apararea ei. Atacarea sau distrugerea ei intentionata dovedeste alienare sau pervertire. Dar, deoarece insusirile acestea caracterizeaza omul cazut, atacarea si distrugerea vietii sunt permanent prezente in istoria umana.

In epoca noastra amenintarile impotriva vietii umane s-au inmultit si s-au intensificat. Fenomenul acesta a provocat sensibilitati care erau neobisnuite in trecut. Trebuie, insa, notat ca mobilizarile si reactiile care au loc pentru ocrotirea vietii nu se intemeiaza de regula pe viziunea integrala asupra acesteia. Chiar si asa-zisa "calitate a vietii" este inteleasa miopie si independent de natura spirituala si perspectiva omului. Dar aceasta viziune asupra vietii nu este crestina, nici umana. Crestinul, dar si orice om, poate fi pus vreodata in situatia de a-si jertfi viata pentru credinta sau pentru onoarea lui. Aceasta inseamna ca valoarea lui nu se reduce la prezenta lui biologica. Se gaseste in calitatea lui de persoana, care transcende orice concept natural sau biologic.

Conform cu invatatura crestina, valoarea omului sta in aceea ca este creat "dupa chipul si dupa asemanarea" lui Dumnezeu, fapt pe care se intemeiaza si pozitia lui stapanitoare inlauntrul lumii. Omul nu este robul lumii, ci stapanul ei. Iar aceasta stapanie este darul lui Dumnezeu. Adevaratul respect fata de om se manifesta prin recunoasterea absolutei lui valori inlauntrul lumii. Omul este raspunzator inaintea lui Dumnezeu de modul in care traieste si se comporta. Pe aceasta baza, de altfel, este asezata si grija pentru animale, plante si mediul inconjurator neinsufletit. Cand adevarul acesta este dat uitarii, sunt cultivate situatii contradictorii, care oscileaza de la antropocentrismul trufas pana la naturalism.

In acest cadru apare si fenomenul interesului exagerat pentru animale, cu paralela desconsiderare a omului. De altfel desconsiderarea aceasta se manifesta in multe feluri si se realizeaza pe multe planuri. Cel mai adesea nu se intoarce asupra insesi vietii lui, ci asupra demnitatii si onoarei lui. Fenomenele acestea nu apar pentru prima data astazi. Totdeauna au existat cazuri de desconsiderare a omului si de jignire a onoarei si demnitatii lui. Insa, prin mijloacele actuale, toate au capatat noi dimensiuni, necunoscute in trecut. Iar aceste dimensiuni ale desconsiderarii nu se refera doar la amploarea ei, ci si la profunzimea ei.

Citirea codului genetic al omului creeaza posibilitatea interventiei directe si modificarii lui. Astfel, pe langa informarea directionata si diferitele metode fizico-chimice prin care se incearca influentarea, precum si constrangerea personalitatii umane, exista si amenintarea directei determinari biologice a ei. Folosirea acestor metode in scopuri terapeutice nu atenueaza catusi de putin caracterul critic al gravei amenintari pe care o comporta fata de om. Deja, pentru prima data, se proiecteaza interventia in codul genetic al omului, ceea ce poate duce la recombinarea materialului genetic si la transformarea naturii lui. Omul devine obiectul experientei si prelucrarii. in felul acesta obiectualizarea lui atinge punctul culminant si este promovata totala lui subordonare fata de mijloacele stiintei si tehnologiei.

O problema extrem de acuta, cu uriase proportii morale si sociale, o creeaza avorturile. Caracterul acut al problemei se datoreaza faptului ca hotararea intreruperii sarcinii se ia de obicei in pripa, iresponsabilitatii cu care se face intreruperea de sarcina si superficialitatii care duce la aprobarea ei morala - sau chiar juridica - de catre diversi factori ai vietii sociale si politice. Aprobarea aceasta se face de regula in numele libertatii si al drepturilor omului. Avorturile, precum se stie, au fost legalizate in multe tari ale lumii, dar si in Grecia in 1986, in ciuda extrem de intenselor si variatelor impotriviri care au fost manifestate. Se apreciaza ca in tara noastra (Grecia) se fac anual aproximativ doua sute cincizeci de mii de avorturi, iar in Statele Unite ale Americii un milion sase sute de mii.

Parerea care este sustinuta adesea, cum ca femeia are dreptul de-a hotari ea insasi asupra trupului ei si asupra embrionului din pantecele ei, este inacceptabila nu doar din punct de vedere moral, dar si din punct de vedere logic. Si intai de toate trebuie notat ca embrionul nu provine doar de la femeie, ci si de la barbatul care a contribuit la aparitia lui. Mai mult, embrionul nu apartine nici femeii si nici barbatului care au contribuit la crearea lui, ci constituie o fiinta vie distincta. Fiintei acesteia i se face evident o nedreptate cand este ucisa de proprii parinti, in special de catre mama care provizoriu o poarta. in fine, nu este logic sa fie numit „drept al omului" ceva ce implica privarea de viata a fiintei umane care deja a inceput sa se formeze. Neputinta embrionului de-a se apara pe el insusi nu da nimanui dreptul uciderii lui, ci dimpotriva, impune ocrotirea lui.

Legatura biologica aparte dintre mama si embrion poate crea uneori anumite probleme hotaratoare asupra vietii ei. In anumite cazuri extreme se poate intampla ca mentinerea vietii embrionului sa constituie un pericol de moarte pentru viata mamei. Cazurile acestea nu pot fi, desigur, ignorate. Dar, iarasi, nu se poate da o regula general valabila. Doar responsabila abordare a cazului de catre mama, tata, oamenii de stiinta si parintii duhovnicesti poate aduce o oarecare iesire din impas. De altfel nu doar in timpul sarcinii, ci si totdeauna mentinerea vietii copilului poate implica un pericol de moarte pentru mama sau tata. Dar aceasta nu justifica parasirea sau omorarea copilului.

In fine, diversele ratiuni sociale, economice, psihologice sau de alta natura, care sunt invocate in favoarea intreruperii sarcinii, oricat de serioase ar fi, nu pot fi considerate suficiente. Sunt cuprinse aici si ratiunile preventive care apar prin aplicarea controlului prenatal. Constatarea vreunei boli sau a vreunui sindrom la embrionul aflat in pantecele mamei nu indreptateste intreruperea sarcinii. Intreruperea aceasta este intrerupere a vietii lui; este ucidere a embrionului (embrioctonie). De altminteri Biserica a considerat dintru inceput cazurile de avort sau intrerupere a sarcinii cazuri de omor, iar colaborarea la avort sau la intreruperea sarcinii colaborare la omor. Omul nu devine om dupa un anumit moment al dezvoltarii lui corporale, ci este om in fiecare etapa a vietii lui, incepand cu momentul conceptiei lui. Desigur, embrionul nu este om desavarsit. Dar aceasta se poate spune si despre pruncul nou-nascut sau chiar si despre copilul mic. Diversele delimitari temporale care se fac in aprecierea caracterului legal al avorturilor sunt arbitrare si nu au o provenienta buna. Pentru Biserica omul se incadreaza in perspectiva vesniciei din momentul zamislirii lui. Constituie o fiinta irepetabila si nepretuita, care este chemata sa se asemene Facatorului ei. De aceea si asa-zisul "avort terapeutic", adica avortarea embrionilor nesanatosi, dar si distrugerea embrionilor in cazul aplicarii fecundarii artificiale, se considera inacceptabile din punct de vedere moral.

Desconsiderarea demnitatii umane, care incepe prin distrugerea si comercializarea vietii nenascute, in laboratoarele stiintifice si in trupul matern, deschide si drumul altor forme de ucidere. Cand Dumnezeu si ordinea naturala sunt inlocuite de om si bunul plac omenesc, toate acestea - daca nu sunt inevitabile - devin logice si permise. Oamenii nenascuti nu se pot organiza spre a-si sustine drepturile. Acelasi lucru, de altfel, este valabil intr-o anumita masura si pentru cei oprimati sau cei slabi, care sunt supusi atacurilor ucigase ale celor puternici. Dar acestea nu dau dreptul parintilor trupesti sau celor puternici sa procedeze la distrugerea, comercializarea sau maltratarea lor.

Alta forma de violare a vietii umane o constituie pedeapsa cu moartea, care este impusa in cazul formelor grave de fapte criminale. In epoca noastra se inmultesc neincetat apelurile pentru desfiintarea ei. In paralel, insa, exista si multi sustinatori ai ei, in special acolo unde sau atunci cand se semnaleaza exacerbarea violentei si crimei. Justificarea pedepsei cu moartea se face de regula prin invocarea dreptului statului sau al societatii de-a se autoproteja. In realitate, desigur, calaul nu este societatea, ci statul care se presupune ca exprima interesele societatii.

Pedeapsa cu moartea este, in ultima analiza, un act barbar, inuman si anticrestin. Constituie o forma de razbunare si il priveaza pe om de dreptul inalienabil la viata. Impunerea acestei pedepse nu mai permite nici o gradare dupa caz si nici o corectare in cazul constatarii erorii judiciare. Mai mult, nu se dovedeste ca actioneaza represiv. Uciderea omului nu constituie in realitate o pedeapsa corectiva, ci o eliminare josnica. Conform cu invatatura crestina, viata pamanteasca a omului constituie prilej de pocainta si desavarsire. Prin intreruperea ei, insa, inceteaza orice posibilitate in aceasta directie. Nimeni nu poate prevedea evolutia viitoare a vietii oricarui criminal sau dispozitia lui de a se pocai. Istoria prezinta adesea surprize. Statul nu are putere absoluta asupra omului. Pe de alta parte, statul poate sa gaseasca in cadrul structurilor lui cauze care favorizeaza crima si sa le imputineze sau sa le elimine. Prevenirea crimei este cea mai corecta combatere a ei. De altfel pedepsele aspre, dupa cum se dovedeste de catre exemplele cotidiene, nu desfiinteaza crimele. Indeosebi pedeapsa cu moartea, "crima legala", incurajeaza sporirea crimelor si decaderea moravurilor.

Dar si simpla indiferenta fata de om se poate dovedi, mai ales astazi, criminala. Multimea accidentelor rutiere, care zilnic fac sa dispara atatea vieti omenesti, constituie de cele mai multe ori ucideri sau sinucideri involuntare, din neglijenta, care ar putea fi evitate intr-o anumita masura printr-un mai mare interes si mai profund respect fata de om. Indiferenta cetatenilor sau chiar a statului insusi fata de indeplinirea prevederilor legate de buna circulatie a vehiculelor, precum si iresponsabilitatea in tinerea normelor de circulatie pe drumurile publice, constituie grave greseli morale, care nu pot fi tratate cu indulgenta.

Mai uzuala este insa atacarea sanatatii sau a integritatii omului, fara totala lui eliminare biologica. Acest fapt nu se intampla doar prin accidentele rutiere sau poluarea mediului, ci si in multe alte moduri, intre care se numara lacomia pantecelui si voluptatea, devenite cronice in actualele societati de consum. Sfantul Apostol Pavel vede in lacomia pantecelui o forma de idolatrie, iar scriitorii asceti o semnaleaza ca patima de capatai. Pe de alta parte, consumul excesiv de bauturi alcoolice provoaca stari maladive temporare sau cronice, care vatama sanatatea sau chiar cauzeaza, moartea, precum se intampla in cazul drogurilor, despre care se va vorbi mai tarziu. Un serios atac impotriva sanatatii are loc prin consumarea de alimente ce dauneaza sanatatii sau de medicamente promovate din ratiuni economice. Cazurile de acest fel se inmultesc neincetat in societate, creand daune uriase, de regula cu consecinte indelungate. In sfarsit, urmari extrem de grave asupra sanatatii si integritatii omului o are folosirea actualelor arsenale de razboi, care, pe langa imediatele efecte ucigase si pe langa celelalte efecte distructive ale lor, creeaza si nestinse focare de poluare.

Endemica a ajuns in epoca noastra si atacarea onoarei si demnitatii omului, de regula fara directa amenintare a existentei lui biologice sau a sanatatii lui. Aici se pot mentiona regimurile si sistemele sociale nelibere, mijloacele inumane de instruire si corectie, dar si pregatirile sistematice si complexe ce se fac in vederea exploatarii, denaturarii si pervertirii morale a oamenilor, indeosebi a tinerilor. Prin mijloacele de informare colectiva - si mai ales prin radio, televiziune si internet - se intreprinde sistematic denaturarea omului. Sunt incitate instinctele inferioare, sunt facilitate abaterile de la normalitate si este alimentata imaginatia bolnavicioasa. Lumea fictiva pe care ne-o pune in fata televizorul exercita o puternica influenta in viata cotidiana. in acest proces se incadreaza si promovarea mesajelor subconstiente sau lozincilor "Noii ere" sau "Noii epoci" (New Age), precum si raspandirea magiei. Astfel "noua putere a industriilor mondiale de productie de iluzii" creeaza situatii ce scapa controlului. Toate acestea sunt deosebit de propice pentru cultivarea violentei, crimei, desfranarii, precum si pentru mai generala exploatare a indivizilor, indeosebi a minorilor.

In sfarsit, modul in care se realizeaza informarea societatii, criteriile care directioneaza optiunile acestei informari, dar si prezentarea mijloacelor ei ca "mijloace de informare in masa (mass-media)" servesc unei vadite deprecieri a persoanei umane si atacului impotriva societatii. Poate ca redenumirea acestor mijloace ca "mijloace de informare colectiva" poate constitui un prilej pentru schimbarea mentalitatii si a criteriilor informarii societatii, care are directa influenta asupra caracterului ei moral.